Acasă Editorial De la pensii normale la pensii colosale. De la o firavă democrație...

De la pensii normale la pensii colosale. De la o firavă democrație la o solidă oligarhie

DISTRIBUIȚI

Contraeditorial

Scandalul pe tema așa numitelor pensii speciale continuă. După ce s-a văzut la începutul anului, din partea demagogilor poporului, că ”am vrea, dar nu se poate” pe probleme de ”constituționalitate”, rediscutarea în Parlament, în vederea unei legiferări, a impozitării acestor pensii speciale, va ajunge din nou la tătucul nostru actual, adică la Curtea Constituțională, respectiv la președintele acesteia, domnul Valer Dorneanu, unul dintre cei mai grași beneficiari de pensii speciale. Nici nu are rost să discutăm viitorul acestui proiect de lege ipocrit și absurd din start: se remarcă saltul brusc de la 10% impozitare la pensiile până în 7000 lei la 85% peste acest prag. Este limpede că majoritatea deputaților și aleșilor locali, benefeciari de pensii speciale se încadrează în limita a 7000 de lei! Au sărit în sus, victimele impozitării cu 85%, magistrații. Chiar președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, doamna Corina Corbu, se adresează cu un nou mesaj public ”celorlalte puteri ale statului” protestând față de ”Încercările de diminuare a garanțiilor de independență ale judecătorilor, mai vizibile astăzi, în forma lor economică”,…În pofida prevederilor constituționale și a jurisprudenței constante a Curții Constituționale”. Domnia sa se plânge că ”lipsește cu desăvârșire o dezbatere realistă, cu prezența tuturor părților implicate”,… ”lipsesc cu desăvârșire datele concrete și aplicate care să permită publicului să-și formuleze o apreciere corectă cu privire la costurile și beneficiile pe care le presupun astfel de inițiative legislative, ceea ce a condus la crearea și întreținerea voită în societatea românească a unui curent de opinie negativ,… ”un nivel apropiat de ură, împotriva judecătorilor și procurorilor, inclusiv cu privire la judecătorii Curții Constituționale”. Prin urmare, spune domnia sa: ” Cred că toți cetățenii români sunt îndreptățiți să dețină aceste date înainte de a-și face propria evaluare și să poată aprecia singuri dacă nu cumva prin aceste modificări se are în vedere tocmai afectarea substanței unor drepturi cu impact direct asupra independenței sistemului judiciar” ”(citate de pe site-ul Digi 24, 18.06.2020). Scrisoarea critică la adresa puterii legislative, victimizantă la adresa celei judecătorești, este o perlă a discursului prețios juridic actual, cu exemplificări adresate coardei sensibile a poporului, cu fraze lungi și foarte lungi, întortocheate, într-un stil emfatic. Iată alt exemplu: ”Este îngrijorătoare, spre exemplu, lipsa oricărei dezbateri serioase privind lipsurile sistemului nostru de răspuns la violența domestică sau, în general, la violența bazată pe gen, rasă ori orientare sexuală. În locul unei abordări integrate, care să conducă la schimbarea unor mentalități adânc înrădăcinate în societate, în locul cooperării între toate puterile statului și cu organizațiile societății civile pentru crearea unui sistem imediat de răspuns în special în ceea ce privește violența îndreptată împotriva femeilor și a copiilor, în condițiile ignorării totale a formelor insidioase de violență, precum aceea economică sau cea spirituală, nu vom găsi niciodată căile de rezolvare a acestor probleme, ci doar de cosmetizare a lor ”.

Dacă tot ”lipsesc cu desăvârșire” (of, Caragiale, te iubim!) ”datele concrete”, eu, simplu cetățean român, nefiind reprezentant al vreunei ”puteri ale statului”, cu excepția ”puterii populare”, urmez îndemnul doamnei președinte și îmi fac ”propria evaluare”. Iată ce găsesc:

Pensiile normale sunt pensiile poporului, ale ”oamenilor muncii” obișnuiți, de la gunoier la inginer, de la simplul muncitor, la cel mai cunoscut doctor. Aceste pensii populare, numite legal pensii de limită de vârstă, se calculează, atunci când ai îndeplinit vârsta legală de pensionare, care în România este de 65 de ani la bărbați și de 63 de ani la femei, sau când ai îndeplinit perioada minimă legală de contribuție la asigurările sociale, după categoria specifică de muncă, în funcție de contribuția socială a fiecăruia la bugetul național de pensii. Deci principiul contributivității stă la baza calculului pensiilor normale! Ai avut un salariu mare, ai și o pensie, cât de cât, mare. Nu întotdeauna o pensie mare înseamnă că ai și muncit mult la viața ta. Rar se întâmplă ca vreun beneficiar de pensie populară să fie mulțumit de pensia pe care o are. Mai tot timpul punctajul după care se face calculul este contestat, nu neapărat în public. Dată fiind proporția nemulțumiților, pare a fi adevărat. Cei cu pensii populare ridicol de mici primesc așa numitele indemnizații sociale. Aproximativ 1 milion de cetățeni români supraviețuiesc cu astfel de indemnizații…

Pensiile speciale, după denumirea consacrată mai nou în vorbirea curentă, sunt numite legal pensii de serviciu de limită de vârstă în cazul militarilor, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special (magistrații, în speță) și indemnizații pentru limită de vârstă, în cazul parlamentarilor și aleșilor locali. Mass media le numește speciale pentru că nu se calculează asemenea celor normale, după contribuția de o viață a benefeciarului la sistemul de pensii. Aici compensarea unor merite pretins deosebite, mai mult sau mai puțin justificate, în opinia mea, joacă un rol esențial. Pensia de serviciu a devenit tot mai ”specială”, prin modul ”special” de calcul: se ia în considerare venitul brut de la data pensionării, coroborat cu toate sporurile din acel moment! Și astfel se ajunge la o pensie mult mai mare decât salariul net avut de respectivul funcționar de stat cu statut special, devenit pensionar special. Cu cât ai mai multe sporuri aferente salariului brut la data pensionării, (dintre care, evident, cel de „stres” e cel mai substanțial!), baza de calcul a pensiei crește iar pensionarul ”special” va avea o pensie mult mai mare decât salariul pe care l-a avut în scurta sa carieră în serviciul statului român. Și cine are cele mai multe sporuri în România? Pălarie într-un picior, cine se plânge într-un neîncetat cor de „naționalizarea”, ”confiscarea” sau reducerea drastică a cuantumului unor drepturi prin ”impozitare”??? Cariera pensionarilor speciali este cu cel puțin 10-20 de ani mai scurtă decât a plătitorului de contribuții sociale român obișnuit, dar de-a lungul ei ”specialii” de lux au parte de spitale separate, medicamente gratuite, diferite servicii plătite de stat, cum ar fi indemizație pentru haine, alimente, chiria la apartament, benzină, case de vacanță, hoteluri exclusiviste, etc…

Nota bene. În opinia mea, pensii de serviciu,ar trebuisă aibă doar cei care ”servesc patria” la propriu, cu arma în mână, riscându-și viața la propriu, zi și noapte, ori de câte ori este nevoie. De această denumire și de o modalitate de calcul specială, cred că ar trebui să beneficieze toți cei care au fost, prin natura profesiei lor, activi, în lupta contra dușmanilor țării, fie din interior (hoți, tâlhari, criminali, etc.), fie din exterior (teroriști, revizioniști, etc.).

Nu a fost guvern majoritar pesedist, mai ales în ultimii ani, care să nu își fi adus ”contribuția” la umflarea listei beneficiarilor de pensii speciale. Aproape toți cei care compun puterea, fie judecătorească, fie legislativă, fie executivă, de la magistrați la parlamentari, armată, poliție, securitate, administrație locală au fost băgați în dulcele borcan cu miere al pensiilor speciale. După salarii mari, care să-i facă ”independenți economic” cum se exprimă distinsa șefă din magistratură, invocată mai sus, urmează o pensionare rapidă, după doar 25 ani de activitate, sau ”anticipată”, după 20 de ani de muncă, la o vârstă la care un simplu cetățean nu are cum visa că s-ar putea pensiona. Iar pensia este mai mare decât salariul, enormă în unele cazuri. Mă crucesc când citesc că un fost magistrat șef s-a pensionat la 51 de ani cu o pensie lunară de 24000 lei noi, după ce avusese ultimul salariu de doar 17000 lei.

Prin modalitățile speciale de calcul, greu decelabile de către pensionarul de rând, s-a ajuns la categoria de pensie cea mai revoltătoare în ochii poporului, pe care eu aș numi-o categoria pensiilor speciale colosale. Unii le zic nesimțite. Însuși președintele Curții Constituționale din România, beneficiază de așa ceva, prin cumulul a două pensii speciale, de serviciu ca fost magistrat și indemnizația de fost parlamentar. Cam 33000 de lei pe lună. Atenție, vorbim doar de pensii! Legea română nu interzice ”specialilor” să poată să lucreze în continuare, fie în serviciul statului, fie al vreunei companii private, naționale sau multinaționale. Dacă dorește, evident, pentru că mă îndoiesc că acel fost comandant de penitenciar cu 73000 lei pensie lunară colosală să mai aibă chef de lucru. Eventual el să dea de lucru la câțiva pensionari populari, din cei cu indemnizație socială de 2-3 sute de lei …

Dar nu trebuie să fie ”independenți economic” și incoruptibili, carevasăzică, toți ”oamenii muncii”? Există vreo lege care să permită medicilor, dascălilor să se pensioneze cu pensie specială după 25 de ani de activitate? Nici nu are rost să mai dau alte exemple! În opinia mea toate meseriile sunt ”importante”! Toate! Și realizezi acest lucru atunci când ai nevoie de un meseriaș, când ți s-a spart noaptea o conductă de apă și îți este casa inundată, când ai rămas fără curent electric, când ți s-a spart conducta de gaz! Sau când cineva apropiat necesită un tratament urgent, altfel moare! Mi se pare indecent să arăt stres-ul meseriei de medic, pe care o practic de peste 38 de ani…și, deocamdată cel puțin, cred că o fac tot mai bine de la an la an. Oare magistrații, polițiștii nu câștigă în valoare profesională cu trecerea anilor? Sunt convins că sunt foarte mulți funcționari români cu statut special pentru care continuarea activității profesionale până la o vârstă decentă, normală de pensionare, este mai importantă decât obținerea prematură a unei pensii colosale. De ce în SUA, țara la care ne raportăm cu toții, judecătorii sunt oameni în vârstă, după cum vedem în mai toate filmele americane cu subiecte legate de justiție? În toate profesiile este bine să ai cât mai multă experiență. Evident și ”independență economică”… dar câștigată datorită competenței și valorii profesionale!

În virtutea paternalismului ipocrit sau asumat efectiv de către cei în cauză, după care tot ce se întâmplă în țara asta în domeniul puterilor din stat ajunge la Curtea Constituțională, mă îndoiesc că acei judecători ai CC, beneficiari de pensii colosale plus salarii așișderea, vor face mai mult decât a ”constituționaliza” revizuirea care să nu schimbe nimic din actuala stare a legislației cu privire la pensiile speciale.

Are această modalitate de implementare a pensiilor speciale (pardon, de serviciu!) vreo legătură cu democrația? Nu, mai degrabă, cu oligarhia? Există vreo continuitate între vechea nomenclatură a partidului unic și această ”oligartură”, care se creează în prezent, sub ochii noștri? Da, este adevărat că pensionarii colosali nu sunt mulți, nu îngreunează major bugetul de stat, dar sunt destui pentru a te face să gândești că distanța de la democrație la oligarhie nu este chiar așa de mare…

Comentarii

comentarii