Cu ocazia congresului anual al UDMR, în 2017, la Zalău, președintele partidului, Marko Bela, a spus (citez din ziarul România Liberă, 13 mai, ediția on line): “Oare în 2018 ce o să sărbătorească românii? Oare are România ce sărbători în afară de faptul că prin voința puterilor câștigătoare cu 100 de ani înainte s-a creat statul modern român și că este un moment important istoric indiferent de atitudinea noastră? Ce o să sărbătorească majoritatea românească anul viitor, împreună cu noi sau fără noi? Multe mii de kilometri de autostrăzi? Dar nu există! Rețea modernă de cale ferată? Nici asta nu există! Sau mai multe milioane de cetățeni care pleacă din fața mizeriei de acasă? Nici pentru asta nu putem să sărbătorim! Democrația parlamentară deplină să o sărbătorim? Poate statul de drept care este în ruine?”.
Nu am văzut niciun lider român care să ia atitudine referitor la această crudă, dar adevărată, în opinia mea, declarație a domnului Marko Bela. Mi-aș fi dorit ca cei care conduc România în prezent să răspundă printr-o mobilizare extraordinară, fără precedent, a tot ce mai poate fi mobilizat în țara asta ca resursă umană, materială și, până la 1 decembrie 2018, măcar toate proiectele de autostrăzi cu termen de finalizare depășit, rușinos de mulți ani, să fie efectiv realizate!
Dar cine să facă asta? Reprezentanții statului de drept ”în ruine”?
Doamna Lia Lucia Epure, într-un editorial plin de suflet, evocă personalități politice din Timișoara anului 1999, care au contribuit la desemnarea zilei de 3 august (cu trimitere la 3 august 1919), cu importanță capitală pentru istoria cvasimilenară a Timișoarei, drept zi de sărbătoare: ”Ziua Timișoarei”. Mai mult, amintește pe aceia care au contribuit direct la ridicarea bustului lui IC Brătianu în Timișoara. Nota bene!
Cam în aceeași perioadă, când, să ne amintim, țara era condusă de Convenția Democrată prin cei 15000 de specialiști ai domnului președinte Emil Constantinescu, am încercat să atrag atenția asupra lipsei proiectelor cu adevărat mari care lipseau Timișoarei. Nu mai zic de restul țării! Dovadă a spuselor mele de acum stau mărturie scrisorile deschise adresate primarului Timișoarei din acea vreme, găzduite cu generozitate de Ziua de Vest. Ca să mă rezum la un singur exemplu, foarte actual și în prezent, pledam pentru necesitatea urgentă de realizare a unei centuri reale pentru Timișoara, oraș aflat la răspântia dintre 3 capitale: două apropiate, Budapesta și Belgrad, una doar ceva mai depărtată, Bucureștiul nostru iubit. Evident că discutam din perspectiva secolului XXI și a unei rețele normale de autostrăzi. Uite că am revenit la autostrăzile domnului Marko Bela!
Atunci când actualul primar, domnul profesor Nicolae Robu a încercat organizarea unui miting pentru a sensibiliza guvernul de la București în legătura cu importanța locală și națională a centurii Timișoarei, ecoul a fost foarte slab printre timișoreni…
Sunt convins că în aceste zile de sărbătoare, când domnii politicieni locali și naționali se vor fi gratulat fericiți, înmânându-și diplome și medalii, când piețele vor fi pline de cetățenii dornici de distracția oferită cu generozitate crescândă de Primărie, cu toții vom avea și un gând bun și o faptă concretă cu privire la ce-i de făcut pentru viitorul european al Timișoarei! Evident, închinându-ne și la bustul marelui IC Brătianu și pupându-ne cu cei mari în viață!
La mulți ani Timișoara!
Sorin Pescariu
