Acasă Economic Deloitte European Salary Survey: România își menține avantajul cotei unice, dar pierde...

Deloitte European Salary Survey: România își menține avantajul cotei unice, dar pierde semnificativ din atractivitate la capitolul contribuții sociale

439
DISTRIBUIȚI

 Deloitte a publicat recent a doua ediție a studiului său anual European Salary Survey, care analizează costul salarial în 11 țări din Uniunea Europeană. Studiul prezintă regimul fiscal aplicabil veniturilor salariale și realizează în același timp un clasament al eficienței fiscale în contextul economic actual. 

Raportul a fost realizat de către biroul Deloitte din Bruxelles, incluzând țări din Europa Occidentală (Belgia, Germania, Franța, Olanda, Irlanda, Marea Britanie), sudul și nordul continentului (Italia, Spania, Suedia), precum și două state din Europa Centrală (Cehia și Polonia). Studiul se bazează pe o analiză comparativă a 3 componente – salariul net, costurile angajatorului și raportul dintre câștigul net și costul salarial, plecând de la același salariu brut plătit unui angajat; calculele sunt realizate pe mai multe scenarii (angajat necăsătorit, căsătorit cu familie de doi copii). Analiza specialiștilor Deloitte scoate în evidență costurile salariale pe fiecare categorie de angajat (white collar/blue collar). 

Belgia se plasează pe primul loc la capitolul „cele mai mari costuri salariale ale angajatorului” la categoria blue collars (angajați cu studii medii), urmată îndeaproape de Franța; totodată, Belgia se află pe primul loc la categoria „cel mai mare salariu net” dintre țările din Europa de Vest. În cazul angajaților white collars, situația este diferită: pe măsură ce salariul brut crește, gradul de impozitare crește, Belgia plasându-se pe ultimul loc în clasament în ceea ce privește nivelul salariului net. Un lucru surprinzător rezultat din analiză este că în majoritatea statelor povara fiscală crește semnificativ pentru persoanele necăsătorite față de cele căsătorite, cu familie cu doi copii, diferența de salariu net ajungând în Belgia la 4.000 de euro pe an. Diferențe de salariu net între cele două scenarii se înregistrează și în celelalte state, în timp ce în Suedia și Marea Britanie nu există diferențe de tratament fiscal în funcție de situația familială a individului, ci numai în funcție de nivelul de venit.
La capitolul rată de impozitare, Suedia este pe primul loc, cu o rată de impozit marginală (cota maximă de impozitare care se aplică veniturilor înregistrate peste un anumit plafon) de 57%, aplicabilă asupra veniturilor anuale care depășesc suma de 58.755,42 Euro; pe locurile doi și trei se află Belgia și Olanda, cu o rată marginală de 53,5%, respectiv 52%, în timp ce pe ultimul loc se afla Cehia, cu o rată unică de impozit de 15%. De asemenea, în ceea ce privește costul vieții, Polonia și Cehia rămân cele mai ieftine țări, în timp ce Olanda, Marea Britanie și Franța sunt cele mai costisitoare la capitolul cheltuieli cu traiul zilnic. 
 
România, între avantajul cotei unice și contribuțiile sociale prea mari
 
Printr-o analiză comparativă, la capitolul costuri salariale România își menține atractivitatea în fața angajatorilor din vest, prin prisma ratei unice de impozit de 16%. În schimb, România pierde teren la capitolul contribuții sociale, care sunt în continuare mult mai ridicate prin comparație cu țările din regiune. „În contextul nivelului ridicat al contribuțiilor sociale, putem spune că România rămâne atractivă mai mult pentru angajarea forței de muncă cu venituri mari, de peste 50.000 Euro pe an, datorită plafonului aplicabil pentru contribuția la pensie. Pentru cei cu venituri mici sau medii nu putem spune același lucru în schimb, povara contribuțiilor sociale resimțindu-se semnificativ în buzunarul angajatorilor”, explică Raluca Bontaș, Senior Manager Deloitte Tax. În plus, România rămâne o țară avantajoasă pentru expații care se stabilesc aici, atât din perspectiva impozitării, cât și al costului cu traiul zilnic. Începând din acest an, impozitarea poate deveni avantajoasă pentru străini nu numai în ceea ce privește veniturile salariale, cât și în ceea ce privește veniturile din alte surse, în condițiile în care, prin recentele modificări aduse legislației fiscale, străinii își pot vor declara veniturile globale aici începând cu cel de-al doilea an de rezidență fiscală (anterior, acest lucru era posibil doar după al treilea an de ședere în România). „În cazul cetățenilor străini care se stabilesc în România, chiar și pentru o perioadă limitată de timp, dreptul de impozitare asupra veniturilor acestora poate reveni României în anumite condiții. Acest lucru înseamnă pe de o parte faptul că străinii vor beneficia de un impozit de 16%, de multe ori mult mai avantajos față de alte țări unde veniturile se impozitează progresiv (rata de impozit putând ajunge chiar și la 50%) și pe de cealaltă parte, statul român ar putea încasa mai mulți bani la buget. Un pas următor necesar pentru o bună administrare și colectare a acestor venituri va presupune debirocratizarea procesului de declarare a acestora pentru a asigura un grad de conformare voluntară cât mai ridicat”, adaugă Raluca Bontaș. 

Comentarii

comentarii