Majorarea salariului minim pentru 2018, dar cu trecerea contribuţiilor la salariat, înseamnă scăderea netului real, raportat la puterea de cumpărare. Salariaţii pierd de fapt atât prin inflaţie, cât şi prin creşterea dobânzilor şi a preţurilor la produse şi la combustibili, susţine Marilen Pirtea.
El afirmă că HG care prevede majorarea salariului de bază minim brut pe ţară pentru anul 2018 la un plafon garantat de 1900 de lei, a fost explicată public de către Executiv prin două argumente principale.
„Primul argument vizează faptul că majorarea răspunde nevoii de a se depăşi pragul de 40% pentru plata muncii din total producţie, astfel încât să se apropie de 50%, media din Europa. Cel de-al doilea argument, văzut ca unul comparativ intern faţă de anul 2017, indicând o creştere teoretică cu 31% a salariului minim brut, fiind obţinută ca urmare firească a transferului contribuţiilor de la angajator la angajat (în pondere de 22,75% din brut).
La o privire mai atentă, cele două argumente avansate de Executiv pentru justificarea acestei majorări a salariului minim brut garantat de la 1 ianuarie 2018 sunt subiective.
Obiectivul macrosalarial ce se află în atenţia Guvernului, acela de a depăşi pragul de 40% pentru plata muncii din total producţie, astfel încât să se apropie de 50%, media din Europa, este unul de performanţă globală a economiei, care se sprijină mai ales pe rezultatele reale ale sectorului privat”, spune deputatul Marilen Pirtea.
Acest obiectiv nu se poate atinge prin politici de reglementare fiscală şi ale salarizării muncii, dimpotrivă, este un obiectiv care se referă la evoluţia naturală a economiei şi pieţei muncii în România.
„Confuzia pe care o induce voit Executivul cu privire la rolul statului, exprimat prin politici intervenţioniste asupra pragului de 40% pentru plata muncii din total producţie, arată o viziune paternalistă şi perimată asupra funcţionării economiei şi pieţei muncii.
O astfel de politică economică, în care statul intervine nepermis de mult asupra mecanismelor economice, poate chiar să producă efecte adverse în economia reală, precum ar fi contractarea cererii de forţă de muncă, limitarea altor drepturi salariale şi nesalariale oferite de angajatorii din economia privată, rigidizarea pachetelor de beneficii oferite angajaţilor.
În economiile mature şi consolidate din Europa, acest indicator, al pragului mediu de 50% pentru plata muncii din total producţie, este un indicator de referinţă calculat pe baza evoluţiei economiei reale, în tendinţele ei naturale”, arată parlamentarul liberal, secretar al Comisiei de buget finanţe bănci a Camerei Deputaţilor.
Al doilea argument, potrivit lui Marilen Pirtea, cel referitor la creşterea cu 31% a salariului minim brut din 2018 faţă de cel din 2017, este anulat de calculele seci asupra salariului net.
„Având în considerare şi transferul contribuţiilor de la angajatori la angajaţi, majorarea salarială, exprimată în sumă netă în plată, se ridică la doar 97 lei pe lună pentru minimul garantat pe economie, o creştere cu un procent de doar 9% faţă de netul minim din 2017 (de 1065 lei). Aşadar, procentul de 31% la salariul minim brut garantat nu se va resimţi la nivelul salariului minim net decât în mică măsură, în condiţiile în care chiar această creştere va fi anulată prin inflaţie şi creşterile de preţuri.
Dacă nu s-ar fi hotărât transferul contribuţiilor de la angajatori la angajaţi, această majorare a salariului minim brut chiar s-ar fi simţit în salariul minim net, creşterea la plafonul brut de 1900 lei ar fi însemnat un plus net substanţial de 202 lei, o creştere de 19% faţă de actualul salariu minim net.
Iată cum Guvernul se laudă că majorează beneficiile minime salariale, dar evită să spună cu exactitate care este suma netă reală pe care salariaţii o vor încasa. Salariaţii pierd, de fapt, atât prin inflaţie, cât şi prin creşterea dobânzilor şi preţurilor la produse şi la combustibili, acesta este adevărul pe care guvernanţii de azi nu îl spun”, explică Marilen Pirtea.
