Această fotografie este reală. Este semnul gradului de civilizație pe care îl avem, în Timișoara. Asta, nici pe vremea turcilor, înainte ca Eugeniu de Savoya să ne salveze, nu s-ar fi întâmplat. Apoi, după 1716, nici atât. Timișorenii, acest amestec armonizat de români, unguri, nemți, evrei, sârbi, croați și alții, nu ar fi făcut asta pe vremea lui Mercy, contele ce a devenit guvernatorul Banatului, după ce civilizația imperială a construit aici o adevărată capitală culturală.
Acum, după numeroasele campanii de protejare a canalelor de evacuare a apelor reziduale din cartiere, după numeroasele campanii de civilitate făcute de atâtea ONG-uri, în Timișoara sunt cetățeni care aruncă murăturile în WC-uri. Doamne, ce națiune cu apucături abjecte suntem noi? Cine sunt nenorociții care confundă toaleta din baia proprie cu pubela de gunoi? Cine sunt analfabeții care nu merită un oraș ca Timișoara? Care nu-i știu măcar istoria minunată? Care se cred ”dăștepți” și nu coboară scările blocului în care locuiesc pentru a pune resturile acolo unde e desenat? Loc de depozitare! Dacă ar fi notat ca ” loc de dat cu capul” poate l-ar vedea mai bine.
Instalatorii din Timișoara pot spune întâmplări despre desfundatul canalizărilor din Timișoara, despre obtuzitatea oamenilor și despre lipsa de respect față de tot ceea s-a construit pentru a trăi confortabil, încât cineva cu răbdare ar putea face un roman- fluviu. Unul despre castraveți, gogoșari, și alte murături… scurse în canalizări. Brrr! Apoi, despre lupta instalatorilor cu murăturile, tampoanele, scutecele, șervețelele umede….
