O infecţie virală a minţii? Cazul curios de Encefalită Letargică (EL) şi COVID-19. EL (1916-1930) a transformat 5 milioane de adulţi şi copii în cadavre vii/iad în toată lumea. Simptomele EL, în unele cazuri, au inclus febră, dureri, comportament alterat şi manie, comportament agresiv, violenţă şi toate acestea sunt foarte grave. Dar unii săraci suferinzi au fost loviţi de ceva mult mai rău: paralizie, imobilitate, ticuri cinetice, delir, catatonie, vorbire alterată şi “pseudosomnolenţă”. “Nu au transmis şi nici nu au simţit sentimentul vieţii; erau la fel de nesubstanţiale ca fantomele şi la fel de pasivi ca zombii”, a scris neurologul Oliver Sacks despre pacienţi, în 1973. Mulţi dintre aceşti “zombi” au murit. Aproximativ 50% dintre supravieţuitori au continuat să dezvolte boala Parkinson mai târziu, ceea ce sugerează daune semnificative lăsate de infecţia iniţială sistemului nervos central al unei gazde.
Aruncăm o privire la câteva simptome pe care EL le-a produs: Encephalitis lethargica – About the Disease – Genetic and Rare Diseases Information Center (nih.gov). Mai mulţi oameni de ştiinţă compară COVID-19 cu El:
Ne-am aștepta astfel la cazuri similare de violență și agresiune în societatea noastră? Ce putem învăța din această pandemie, la care se referă chiar și ministrul german al Sănătății Prof. Karl Lauterbach auf Twitter: „(1) In 20er/30er Jahren gab es weltweit Welle der Enzephalitis Lethargica, die auf die Spanische Grippe 1918 zurückgeführt wurde. Der Hirnschaden trat erst Jahre nach Grippe auf. Das ist leider auch bei Covid-19 nicht auszuschliessen. UC London Forscher: https://t.co/AbrTlLeoki” / Twitter («În anii 1920 și 1930 a existat un val mondial de encefalită letargică, care a fost atribuită gripei spaniole din 1918. Leziunile cerebrale nu au apărut decât la câțiva ani după gripă. Din păcate, acest lucru nu poate fi exclus nici cu Covid-19 »). Pericolul este iminent.
Prof. Paul Foley: a fost o boală foarte misterioasă apărută la început în Europa în jurul anilor 1915-1916. În 1916, de Crăciun, la Viena, Constantin von Economo , un neurolog austriac foarte interesant, a observat o grămadă de pacienţi din Viena, care aveau simptome similare. (…). Am decis să fac o istorie foarte detaliată analizând simptomele, neuropatologia, ce s-a întâmplat cu aceşti oameni de-a lungul timpului.
Radu Golban: Ce v-a determinat să lucraţi la a doua ediţie a cărţii? Este poate legătura puternică cu COVID? Mulţi oameni fac comparaţii, pornind de la simptome până la neuropatologie.
PF: Există asemănări dar şi diferenţe. Una dintre concepţiile greşite este aceea că EL a fost provocată de virusul gripal. Cercetările mele au arătat acest lucru este foarte puţin probabil. Nu ştim ce a provocat EL, probabil că a fost propriul ei virus. (…). Comparaţia a fost bine făcută. Dacă gripa a provocat EL, o boală pe termen lung, poate COVID va provoca, de asemenea, o boală pe termen lung. La început, acest lucru a fost ipotetic, dar ulterior, dovezile pentru existenţa a aşa ceva (COVID lung) au devenit tot mai apăsătoare şi oamenii încep să se îngrijoreze.
Este COVID lung ceva ce va trece în câteva luni sau poate dura tot restul vieţii? Am fost întrebat ce părere am despre acest lucru, ce indică cercetările mele în acest sens. Primul răspuns a fost că oamenii au uitat că gripa în sine nu dispare peste noapte. (…). Dacă iei COVID, eşti foarte bolnav două săptămâni dar apoi te gândeşti dacă poţi reveni la lucru sau îţi acorzi mai mult timp pentru a te reface complet. Oamenii spun în Australia, probabil şi în Europa, că a avea COVID este ca şi când ai avea o răceală obişnuită după care poţi merge la muncă. Nu este aşa. Oamenii subestimează boala. A fi bolnav nu este o ruşine, ci este o parte normală a vieţii.
Radu Golban: Uneori, cineva poate avea o gripă de primăvară care pot dura o săptămână, dar cred că EL seamănă cu o gripă pentru că începe cu simptome asemănătoare.
P.F.: Sunt simptome asemănătoare, puţin extinse. Nas înfundat, durere de gât dar nimic din toate astea nu a fost observat la EL. Asemănătoare este letargia. Când vorbesc de gripă, oamenii se gândesc la dureri de spate, la nasul care curge, durerea de cap, creierul înceţoşat, incapacitatea de concentrare.
R.G.: Am citit pe o pagină de internet că EL are 28 de simptome care acoperă aproape toate disciplinele de medicină şi nu explică frecvenţa diferitelor simptome deoarece pot exista simptome care se suprapun. (…). Astfel de simptome pot fi frecvente şi în cazul COVID
P. F.: Este una dintre problemele pe care le au oamenii. În Europa, EL, numită şi boala somnului. (…). Cercetătorii observă că în EL, o anumită parte a creierului, materia cenuşie, este implicată. Avem medicamente pentru a ajuta oamenii dar nu putem vindeca boala.
R.G.: EL a fost o boală de discriminare, oamenii erau puşi, altădată, pe categorii din cauza acestei boli sau a simptomelor lor şi care este potenţialul de discriminare în zilele noastre.
P.F.: În trecut a fost tratată diferit în diferite categorii sociale. De exemplu, copiii bolnavi de EL ar putea fi foarte impulsivi şi gălăgioşi. Familiile de muncitori cu numeroşi membri, în care erau astfel de copii, erau nevoite să-i ducă pe copiii cu EL în aziluri de nebuni sau în alte centre de îngrijire, deoarece nu puteau avea grijă de ei şi să meargă şi la muncă. (…). Oamenii erau închişi pentru că familiilor le era ruşine de o boală de care nu se vindecau Parkinson, n.r., dar în multe cazuri arătau bine. EL a dat startul unei mişcări în întreaga lume, mai ales în Europa. În ceea ce priveşte vinovăţia penală. Pentru a introduce recunoaşterea, în codul penal, că o boală te poate face să faci lucruri care erau criminale, dar în acest caz nu erau criminale, pentru că nu aveai niciun control asupra ta. (…).
R.G.: Despre tuberculoza anilor 20 (…)
P.F.: Tuberculoza este o boală teribilă, principala cauză de deces a bărbaţilor sub 25 de ani, în anii 1920. Avea şi un anume romantism. Poeţii au avut tuberculoză şi au murit de ea. Cu cazurile de EL nu s-a prea ajuns niciodată la asta.
(…).
R.G.: O lucrare din 1919 scrisă de prof. american Peter Basso scrie despre encefalita epidemică şi a comparat-o cu un alt episod al acestei boli. El spunea că encefalita poste fi în sine o formă cerebrală a gripei sau poate fi cauzată de un virus separat, care pentru a deveni activ, trebuie să fi intrat în contact la un moment dat cu cel gripal.
P.F.: Au fost multe opinii la vremea respectivă. O idee iniţială a fost că encefalita ar fi fost provocată de un streptococ, acelaşi lucru care provoacă durerile de gât. Nu s-a dovedit a fi cazul dacă ne uităm la datele din Anglia – unde a existat o uşoară asociere a epidemiologiei cu scarlatina cauzată de streptococ. În Ilatia, EL a venit odată cu ultima primăvară de gripă spaniolă, în 1920. Toată lumea spunea că EL a fost cauzată de gripă, în timp ce germanii au spus că au avut prima dată EL şi apoi au avut gripa. Unul din lucrurile interesante este că H1N1, virusul care provoacă gripa spaniolă este acelaşi care a revenit de mai multe ori de atunci, inclusiv cu 10 ani în urmă, dar în acelaşi timp, nu provoacă acelaşi nivel de ravagii în lume, aşa cum a făcut prima dată. Se poate că virusul gripal în sine nu a fost atât de mortal, deşi, suficient de mortal, dar în combinaţie cu infecţiile bacteriene a fost extrem de mortal.
În ceea ce priveşte pandemia de gripă, numărul deceselor a fost cel mai mare în Australia, în comunităţile indigene, unde sănătatea este o problemă foarte mare. Ideea că ar putea exista mai multe organisme implicate într-o pandemie este de asemenea, foarte importantă.
Am constatat acest lucru în timpul COVID. Nu neapărat că există organisme diferite, dar ştim că COVID are efecte diferite şi mai drastice la persoanele cu afecţiuni medicale preexistente. Este un lucru pe care noi, cei din Occident, avem tendinţa de a crede că gripa este un virus, fac o injecţie, mă fac bine şi nu voi mai fi expus la o pandemie niciodată sau la o boală infecţioasă şi nu mă voi mai îmbolnăvi niciodată. Dar viaţa este un cumul de riscuri care uneori se adună şi se dovedesc a fi fatale sau cel puţin debilizante.
Acest lucru se poate aplica cert encefalitei letargice. Faptul că gripa a jucat un rol decisiv, nu sunt sigur, dar
faptul că dacă ai avut gripă spaniolă eşti mai predispus la EL, aş putea fi de acord cu asta. Cred că dacă ai avut EL în acea perioadă, este mai probabil să contractezi o mulţime de boli pentru care nu ne facem griji acum, pentru că suntem vaccinaţi. (…). Din păcate, EL s-a întâmplat într-o perioadă în care cifrele nu au fost colectate şi datele de care am avea nevoie, cu ar fi informaţiile genetice, nu au fost colectate. Mai există mult loc pentru cercetare să putem afla un drum comun care să arate ce s-a întâmplat cu EL, în cele din urmă. O posibilitate este că EL a continuat să circule în întreaga lume într-un mod mai benign. Ceea ce ar putea cauza ceva mai mult asemănător, de exemplu, cu sindromul de oboseală cronică care, din nou, ne conduce înapoi, la o legătură cu COVID-19.
Există o mulţime de viruşi în lume de care nu ştim, pentru că nu provoacă o boală la oameni sau la animale de care ne pasă. Viruşii sunt locul unde a început viaţa pe Pământ înainte de a evolua în organisme mai complexe. Odată ce un virus încetează să mai facă rău cuiva, stă acolo în fundal, făcând lucruri pe care noi poate nici nu le ştim. Poate provoacă lucruri precum diabetul sau altceva. Nu se ştie niciodată.
R.G.: Cercetarea dumneavoastră şi a echipei poate determina originea COVID, mai devreme sau mai târziu.
P.F.: Mulţi oameni au comparat COVID cu EL în ceea ce priveşte efectele pe termen lung, dar de obicei se compară COVID cu o versiune diluată a EL.
(fragmente din interviul de la Cotidianul TV, în emisiunea Compass)
