Acasă Actualitate Despre politicieni, guvernanți și problemele lor de sănătate (mintală și nu numai)

Despre politicieni, guvernanți și problemele lor de sănătate (mintală și nu numai)

474
DISTRIBUIȚI

Despre starea de sănătate a politicienilor și guvernanților, presa scrie puțin.

Asta datorită faptului că jurnaliștii nu au suficiente cunoștințe medicale, iar medicii apar rarisim să comenteze chestiunile cu pricina. Este de înțeles, datorită legislației care îi împiedică (pe bună dreptate) să se pronunțe cu privire la starea de sănătate a unei persoane publice și nu numai. Este vorba de principiul confidențialității care afirma că orice informație privind starea de sănătate a unei persoane poate fi dezvăluită numai cu acordul expres al acesteia. În SUA există un așa-numit ”precedent Goldwater” din 1964. Barry Goldwater a fost un candidat republican la președinția SUA, care avea niște manifestări cam asemănătoare cu ale actualului președinte, iar unii psihiatri au căzut pradă tentației de a-i face un profil psihopatologic. Ca atare, Asociația Americană de Psihiatrie a intervenit și a interzis medicilor psihiatri să se pronunțe în public asupra chestiunilor de sănătate mintală ale politicienilor.

Cele de mai sus însă nu împiedică din când în când să apară cărți cu acest subiect. Menționez de exemplu o carte celebră: ”Acești bolnavi care ne guvernează” de Pierre Accoce sau ”Acești nebuni care ne guvernează” – de Pascal de Sutter. Au apărut și dovezi care arată că oameni politici celebri în istorie sufereau de depresie: Abraham Lincoln, Martin Luther King, Winston Churchill. Dosarul medical al președintelui Kennedy este de asemenea impresionant. Toate aceste informații sunt publice.

 Starea de sănătate a actualilor guvernanți de la noi și de aiurea este, în general, un mister. Blindați de ”confidențialitate” politicienii și guvernanții fac arareori publice problemele lor de sănătate. Mai aflăm, de pildă, că un președinte e operat prin Austria, că un prim-ministru a picat de pe motocicleta și cam atât. Deși, ar fi de dorit ca, în primul rând politicienii și guvernanții să facă controale medicale riguroase, inclusiv examinări psihologice și psihiatrice, întrucât o stare de sănătate proastă (inclusiv mintală și aici ar fi bine să menționăm și problemele de caracter care ar fi de dorit să fie analizate și corectate) poate influența în mod serios deciziile și comunicarea. Să nu uităm cum un fost președinte apărea la TV, la telefon, bălăcărind un secretar de stat, și cum apărea ca și cucul pe la orele 18 insultându-l pe primul ministru.

Mitomania, este altă caracteristică a unor guvernanți care, ca să-l citez tot pe același fost președinte: ”Mint cum respiră”. Din păcate mitomanii ajung să creadă și ei în minciunile lor. Un caz tipic a fost reprezentat de un fost lider de partid extremist, actualmente trecut la cele veșnice, ale cărui minciuni erau antologice!

Și nu putem încheia fără un exemplu ipotetic de cum pot niște probleme medicale și de caracter să afecteze serios performantele unui politician: să zicem că un fost cadru didactic se decide să intre în politică. Zis și făcut. Arată bine, are verb, și ajunge în Parlament. Apoi candidează și câștigă zdrobitor la vot o importantă funcție administrativă. După o perioadă de ”lună de miere” cu puterea, se implică intens și pare că face o treabă excelentă. Numai că, la ceva timp încep să apară probleme. Nu mai accepta nici un fel de păreri opuse, devine tot mai dictatorial, mai rigid și mai egolatru. El e perfect, ceilalți, dacă nu sunt de acord cu el, sunt năimiți de alții, sunt dușmani, etc. Evident că apar conflicte și cu presa, care ajunge în mare parte să-l boicoteze. Surse medicale care doresc să-și mențină anonimatul au arătat că în acest caz (ipotetic) ar fi conlucrat mai mulți factori ”toxici” și anume : deficiente caracteriale, de tip narcisic, până la egolatrie, o lipsă de cultură, la care s-au adăugat niște probleme de sănătate la nivel cardiac și probabil cerebral. Dacă adăugăm și ”beția puterii” (”puterea corupe, iar puterea absolută, corupe în mod absolut”) și un anturaj de sicofanți, putem înțelege comportamentul acelui personaj ipotetic.

NB: orice asemănare cu evenimente și personaje reale este pur întâmplătoare!

Comentarii

comentarii