Adrian Iacob are 38 ani, lucrează peste 1.400 de ha întinse pe trei unități administrative din Timiș – Liebling, Pădureni și Tormac – și a renunțat să mai cultive porumb, de 12 ani. De ce? “Fiindcă această cultură este extrem de sensibilă la căldură”, spune tânărul fermier care a candidat în acest an la poziția de președinte al Consiliului Județean Timiș pe lista AUR, iar acum este consilier județean.
A pornit de la 12 ha
Anul 2012, a fost extrem de păgubos, în ceea ce privește porumbul. Atunci, omul a avut semănate 700 de hectare și în urma unei secete crunte nu a reușit să facă aproape nimic.
Pierderile au fost imense și de aceea a decis să nu mai cultive porumb. Tot atunci, până în 20 iunie, a avut o cultură extraordinar de bine dezvoltată. Plantele ajunseseră până la 2 m înălțime și evoluau foarte bine. A urmat o perioadă de 30 de zile fără ploaie, cu temperaturi de peste 35° ziua și 25° noaptea și au pârjolit tot.
Pentru tânărul fermier, agricultura este o activitate de familie. O parte din pământ a aparținut bunicilor. Familia lui nu a primit nimic de la CAP atunci când terenul s-a împărțit, după 1989.
Adrian a absolvit unul dintre cele mai prestigioase unități școlare din Timișoara, Colegiul Național CD Loga. Aici, a învățat filosoful Mihail Șora, actorul Iurie Darie, dar și unul dintre marii duhovnici ai monahismului românesc, Teofil Pârâianu. La Loga, a fost profesor și scriitorul și istoricul literar, George Călinescu.
Adrian a terminat Facultatea de Științe Economice secția Economie și Afaceri Internaționale de la Universitatea de Vest Timișoara. “După absolvire mi-am reluat activitatea agricolă. M-am implicat mult mai activ în cadrul fermei și am căutat să o dezvolt permanent inclusiv cu fonduri europene”, a povestit Adrian.
El a început de la un nucleu de 12 ha, terenul familiei, dar a avut și animale, (porci și păsari), o gospodărie clasică românească, “de acolo am pornit și ne-am dezvoltat”.
Pentru a reuși să își cumpere utilaje agricole moderne, tatăl lui care a lucrat la fostul Comtim, actualul Smithfield, a plecat în Germania de unde a achiziționat o combină second hand, Class Mercator, cu un hader de doi metri. Nu avea cabină și nici climatizator, display, GPS, senzori și computere – facilitățile ultraluxoase pe care le au combinele Class din generația actuală.
În 2024, Adrian a ajuns să aibă un parc auto foarte bine pus la punct. Deține 5 combine New Holland, multe tractoare și implemente și mizează pe agricultura de precizie. Deține cele mai moderne utilaje, care sunt dotate cu GPS și senzori de precizie și monitorizare de viteză și de consum etc.
Astfel, el poate controla orice pierdere și crește productivitatea. Poate evita suprapunerile inutile la discuit și semănat, la operațiunile agricole repetitive, motorina și fertilizanții reprezentând costurile cele mai mari.
Adrian are cinci angajați de teren și doi în birouri. În plus, toți membrii familiei sun implicați în activitățile fermei. Încet -încet, ferma s-a extins de la sine. Au fost luate terenuri în arendă, iar în măsura posibilităților, a fost achiziționat pământ
Anul 2000 a fost un an de cotitură. După ce a fost promulgată “legea Lupu”, o suprafață retrocedată proprietarului a crescut până la 50 de ha. Foarte mulți și-au primit înapoi proprietățile furate de statul comunist. Astfel, familia lui a reușit să mai achiziționeze teren agricol.
Al doilea boom a fost după ce România a întrat în Uniunea Europeană. Atunci, suprafață fermei a mai crescut cu câteva sute de ha, luate în arendă sau achiziționate de la unii proprietari.
Adrian Iacob a pus un accent deosebit pe atragerea de fonduri europene, în dezvoltarea fermei și pe cumpărarea de utilaje agricole performante, în scopul creșterii productivității.
Unul dintre cele mai mari proiecte cu finanțare de la UE a fost de de aproape 2 milioane de euro, pentru construirea unei baze de recepție, formată din mai multe silozuri, magazie și laborator de analize. Cu eforturi și cu ajutorul unei firme de specialiști, el a reușit implementarea acestui important proiect.
Este vorba de un flux complet de preluare, condiționare, uscare, depozitare pe celule metalice, cu o capacitate de 3.000 tone, dar și o magazie automatizată, de 4.000 de tone, utilizată în funcție de de produsul depozitat. De regulă oleaginoasele sunt depozitate în magazie, iar cerealele grele – grâu, porumb – în siloz.
“Înainte mai aveam spații simple de depozitare, dar acum ne aflăm la un nivel superior, cu condiții moderne de păstrare conform normelor UE”, este de părere fermierul.
Adrian dorește să extindă capacitatea de depozitare și vrea să mai acceseze un alt proiect important. A mai dezvoltat proiecte cu finanțare europeană, dar mai mici pentru achiziții simple.
Tehnici de păstrare a apei în sol
Drama este că, în Liebling și în celelalte locurile unde deține pământ, nu se poate implementa un sistem de irigații. Ar presupune o investiție extrem de mare și nu se justifică. Prin urmare, el caută să identifice tehnologii și metode de lucru prin care să conserve apa în sol.
“Vreau să păstrăm apa pe care Dumnezeu ne-o dă cât mai mult în pământ pentru a fi utilă plantelor. Nu vrem să avem pierderi de apă cauzate de lucrările mecanice”. De aceea utilizează semănatul în strip-till, dezmiriștire ușoară și aplică cover crop-uri, culturi de acoperire a solului.
Este exact ce solicită Comisia Europeană. Respectă GAEC 7 și GAEC 8 ca să fie evitată eroziunea solului care este foarte puternică în câmpia Banatului.
Adrian Iacob nu cultivă porumb, dar mizează pe rapiță, regina culturilor (30% din fermă) și grâu (40%). De asemenea, în funcție de an, în proporție de 20% – 30% cultivă soia.
E o cultură pe care pune accent de vreo trei – patru ani, de când “costurile cu fertilizanții au crescut până la cer”, mai ales de când a apărut fenomenul Ucraina.
Astfel, el a încercat să identifice soluții salvatoare, iar soia este o variantă câștigătoare, fiindcă lasă în urmă terenul curat și fertilizat, îmbogățit cu azot. După soia seamănă direct grâul, fără nicio altă intervenție pe teren.
Soia e o plantă premergătoare excepțională pentru grâu, fiindcă fixează o cantitate destul de mare de azot în sol. Tânărul fermier mizează pe regina culturilor, fiindcă este o plantă care aduce profit.
Din păcate, 2024 nu a fost un an prea bun pentru rapiță din cauza condițiilor meteo cu temperaturi extreme care i-au tulburată evoluția și dezvoltarea, încă din luna martie.
Una din cauze a fost că marile călduri au început din 15 martie, iar din 12 aprilie, temperaturile au fost chiar de 30 – 32 de grade.
Astfel, au fost forțate toate procesele fiziologice. Ramificația a fost mai redusă, înfloritul mai scurt, numărul de păstăi mai mic. Din cauza temperaturilor extreme, plantele nu au avut talie și nu au fructificat normal.
Totul a fost grăbit cu peste trei săptămâni. Dacă în alți ani, rapița ajungea până la 2 m, avea ramificații bogate și silicve multe, în 2024, cultura a fost deficitară la toate aspectele. Producția medie a atins 2.000 de kg la ha, de pe cele 300 de ha, cu mai multe sole reînsămânțate.
A fost o primăvară extrem de călduroasă. Suma gradelor a fost atinsă mult mai repede, de aceea a avut o dezvoltare anemică. Cultura a suportat și un îngheț târziu de primăvară, care a diminuat din producție.
Grâul de asemenea nu a avut talie și nici spicul nu a fructificat cum trebuie. De aceea și recoltatul a început mult mai devreme cu vreo trei săptămâni, atât la grâu, cât și la rapiță.
Adrian a obținut o producție medie de 6,5 tone de grâu la ha, în 2024. A fost bine, dat fiind că au fost ajustate din cheltuieli: semănat, în minimum till, iar suprafețele cu soia au fost însămânțate direct. Astfel, cheltuielile și cu pregătirea terenului au fost diminuate.
În 2024, producția de soia va fi la jumătate, 1.500 de kg la ha. Ar fi trebuit să fie peste 3.000 de kg la ha, dar a avut vârfuri și de 4.000 de kg, în alți ani. Media multianuală a fost cuprinsă între 2.800 – 3 200 kg la ha, în condiții relativ normale cu câteva episoade de ploaie pe sezon.
“Dacă prețul se menține la nivelul actual, suntem pe break even – costul total și veniturile sunt egale”, a concluzionat fermierul. Cheltuielile directe sunt în jur de 3.000 de lei pe ha de soia. Prețul era de 1,90 de lei – 2 lei, în luna august 2024.
Dacă se adaugă cheltuielile indirecte amortizări etc., atunci apar pierderile. Adrian crede că un preț echitabil ar fi de 2,50 de lei kg de soia pentru ca și fermierul să aibă un venit decent, iar grâul, 1 leu – 1,10 lei.
