Realitatea a ajuns atât de sumbră, încât există riscul ca acest spital să îşi piardă statutul actual. “Nu avem soluţii”, a declarat managerul spitalului.
Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă (SCJU) Timişoara trece, în acest moment, prin cea mai disperată situaţie din ultimii 20 de ani, din cauza exodului în masă al medicilor, asistentelor şi infirmierelor, către clinicile private din Timişoara sau către spitalele din Occident. “S-a ajuns într-o situaţie că nu se mai poate”, a spus Gheorghe Nodiţi, managerul unităţii. “Situaţia e dramatică”, a declarat conf. univ. dr. Marius Craina, din cadrul Clinicii de Obstetrică şi Ginecologie Bega. “Pacientul de la Reanimare nu aşteaptă să se deblocheze posturile, ci el moare”, a accentuat Viorel Sădesc, şeful Secţiei Anestezie şi Terapie Intensivă.
Indiferenţa vine de la Bucureşti
Luni, 7 iunie, şefii de secţii ai unităţii sanitare, în frunte cu directorul Nodiţi, şi alături de şefa sindicatului spitalului, Veronica Roth şi Livius Cârstea, preşedintele Federaţiei Sindicale Sanitas Timiş, s-au reunit, pentru ca, prin intermediul presei, să trimită încă un semnal de alarmă către autorităţile centrale de la Bucureşti şi să fie auziţi de către şefii de la Ministerul Sănătăţii, care îşi ţin urechile astupate, la zecile de jalbe ale medicilor de la Judeţeanul timişorean. Realitatea a ajuns atât de sumbră, încât există riscul ca acest spital să îşi piardă statutul actual. Exodul în masă a început din 2009. Dacă spitalul avea 1.270 de cadre medii, în acest moment mai sunt 890. Există secţii ale spitalului, cum este obstetrica-ginecologia, unde o asistentă îngrijeşte 20 de nou-născuţi, când ar trebui, în condiţii normale, să aibă numai 2, aşa cum se întâmplă în sectorul privat, din clinicile din Timişoara. Dr. Craina a declarat că la Clinica Bega se lucrează cu 13 asistente pe o secţie, când ar trebuie să fie 21, în condiţiile în care, anual, au loc până la 3.000 de naşteri.
“Blochezi posturile? E de necrezut!”
Situaţia disperată de la Judeţeanul Timişoara are trei cauze: 1. exodul în masă al medicilor, asistentelor şi infirmierelor către clinicile private, unde sunt salarii mari şi condiţii foarte bune de lucru; 2. pensionarea angajaţilor pentru limită de vârstă; 3. blocarea posturilor de către Ministerul Sănătăţii. “Nu avem soluţii”, a declarat managerul Gheorghe Nodiţi. “Pleacă asistente foarte bine pregătite şi nu putem angaja nici de pe băncile şcolii”, a strigat Craina. “Blochezi posturile? E de necrezut! Nu le pasă. Am ajuns în situaţia aceasta disperată datorită incompetenţei celor care ne conduc, de la MS. Cea mai mare prioritate ar trebui să fie Sănătatea, în acest moment”, a spus Săndesc. Ceea ce se mai poate face este rotirea personalului medical, de la o secţie la alta, dar este foarte riscant şi anevoios. Este nevoie de timp pentru ca o asistentă să poată învăţa şi a se adapta. Mai grav este că nici costurile spitalului nu se acoperă cu banii de la casa de asigurări, când 90% din bani se duc pe salarii şi numai 10% pe “ustensilele” medicale necesare tratării bolnavilor.
