Azi, miercuri, 20 septembrie 2017, o zi ce va rămâne marcată de durere și lacrimi, pe fața tristă a Timișoarei de după furtună. Se petrec azi pe drumul ce duce din lumea cu dor în cea fără de dor, doi oameni tineri: Ramona Mănescu, mama unei fetițe de șase ani, ucisă prin căderea unui copac, în Grădina Zoologică, și Vlad Baici, student în ultimul an al Facultății de Medicină din Timișoara, răpus de poarta de intrare în Timișoara, Calea Lugojului.
După un dezastru atât de mare, în care numărăm copaci, acoperișuri, mobilier, terase, uși sau geamuri, realizăm cât de neimportante sunt aceste înșiruiri materiale, mercantile, chiar dacă, desigur, și ele fac parte din viața noastră. Toate acestea se refac, se așază la loc, uneori, mai bine ca la început.
Viața unui om nu va fi niciodată adusă din alte lumi. Viața pierdută aici nu va mai fi niciodată înlocuită cu alta. Este un parcurs fără întoarcere. Este drum cu un singur sens.
Ramona și Vlad, doi timișoreni tineri, inteligenți, frumoși, iubiți, lasă azi amintirea mezociclonului de la Timișoara, din 17 septembrie, de neuitat. Prin plecarea lor, furtuna rebelă de la Timișoara va fi o amintire grea.
