Domnul Robu vorbește blând? Domnul Robu a devenit elegant? Da? Nu cred, eu văd că se preface. Dacă până nu demult avea un discurs filipic, mult prea violent, nejustificat, agresiv, plin de invective, injurii, fie la adresa jurnaliștilor, fie la adresa cuiva ales de domnia sa, pe scala sa valori, nu se controla, acum, ceva s-a schimbat..
Ce să fie? Observăm că este una dintre puținele, dacă nu chiar unica campanie, cel puțin la Timișoara, în care candidații au un ton elegant, sobru, cel mult ironic, nu fac atacuri la persoane, vorbesc despre proiectele lor. Marius Craina și Voichița Lăzureanu, medici, cadre universitare, nu și-au modificat tonul, nu strigă, nu folosesc expresii agresive, nu sunt filipici în demersurile lor verbale. Ambii, din familii de intelectuali din Banat, amprentează comportamentul de campanie cu multă eleganță. Dominic Fritz, născut și crescut în occident, este mai vocal, dar nu coboară standardul limbajului și al atitudinii. Critică, dar nu se înjosește în limbaje neadecvate. Ilie Sîrbu, fost jurnalist, un pasionat al studiului asupra patrimoniului Timișoarei, al Banatului, în general, este un om educat din rădăcină, în Banatul de Munte, zona cu cel mai mare accent anticomunist din România. Își prezintă proiectele și ne invită la atitudini ferme, în ziua de 27 septembrie.
În acest context, cu atâta eleganță neașteptată în jurul său, el fiind destul de abil în identificarea pericolelor, mai puțin a situațiilor ridicole, s-a trezit ”obligat” să-și autocenzureze atitudinile publice, dar mai ales discursul. Accentele, numite de specialiștii în comunicare, a fi ”filipice”, au dispărut… Jurnaliștii nu mai sunt (nu știm pentru câtă vreme) nici ”imbecili”, nici ”terchea – berchea”, nu mai sunt ”neisprăviți”, și nici cu forme bizare ale vreunui animal necunoscut. Toate, acum, sunt pe câmpul unei blânde și armonioase comunicări, în care, Doamne, ferește, ar putea exista suspiciunea unei mari păcăleli a publicului, dar care, între timp, s-a trezit și se ”recuperează”.
Domnul Robu ȘTIE că între el și unul dintre candidați diferența de procente este atât de mică, încât această realitate trezește anumite stări. Pe Nicolae Robu îl irită, îl face agitat, are un comportament vizibil nepotrivit, se remarcă un tonus irascibil al dinamicii faciale, dar și corporale, iar pe alții îi amuză.
Nicolae Robu a renunțat mult prea târziu la deprinderile sale ofensive. Mult prea târziu s-ar putea să-și dea seama că ORGOLIUL, cel mai mare păcat al omului, reprezintă, ca formă de cădere spirituală, exact finalul. Ceaușescu nu a priceput asta. Nici alți dictatori… Nu aveau cum, orgoliul îi orbea! Din păcate, cultura istorică și religioasă ale domnului Robu sunt două teme de notat cu note pentru repetenție.
Păcat, Nicolae Robu nu a priceput nimic. Lauda de sine este păcat, și ea. Poate mai conștientizează ceva….
