S-a săvârșit. Ceea ce era de prevăzut. Donețk și Lugansk au fost recunoscute de către Parlamentul Federației Ruse drept state independente. Mai mult, Parlamentul Federației Ruse, într-o sesiune de urgență, a ratificat cele două decizii și a recunoscut în mod oficial statutul de etnii statale independente a celor două regiuni din Donbas, controlate de separatiștii rusofoni și în care limba oficială prin vot popular s-a stabilit să fie limba rusă. Iar Consiliul Suprem de Apărare al Federației Ruse, prezidat de către Vladimir Putin, a ordonat trimiterea de trupe și tehnică militară în Donețk și Lugansk în scopul „menținerii păcii”. Avem de-a face cu două noi state care apar pe harta lumii sau cu o tranziție către unificarea cu „mama Rusia”?
Extrem de interesantă prima reacție a Statelor Unite și a statelor NATO. Un înalt oficial al Casei Albe a lăsat cu gura căscată întreaga planetă, declarând răspicat că aceste decizii cardinale privind Donețk și Lugansk nu reprezintă un act de agresiune al Moscovei și nici trimiterea de trupe acolo pentru menținerea păcii, întrucât separarea celor două provincii durează de mai mult timp și s-a făcut prin referendum popular și nu în urma unei invazii rușești. Mai mult, deciziile recente luate de parlamentarii din Donețk și Lugansk și omologate ca atare de Parlamentul Federației Ruse nu sunt acte de agresiune, ci acte democratice. Prin urmare, nu sunt întrunite condițiile pentru ca statele NATO, împreună sau separat, să definească cele întâmplate drept un act de agresiune împotriva Ucrainei și, în consecință, să adopte măsurile punitive anunțate pentru o asemenea eventualitate. Scurt pe doi. În același timp, rând pe rând, statele NATO anunță că nu vor recunoaște statalitatea celor două regiuni. Să vedem dacă nu vor exista și excepții. Se repetă cumva pe invers situația provinciei Kosovo, transformată în stat după încheierea războiului împotriva Iugoslaviei și destrămarea acesteia? Mult timp, Kosovo, creat sub presiune americană și occidentală, nu a fost recunoscut de unele state membre de atunci ale Uniunii Europene sau devenite membre ulterior, cum a fost de pildă România. Nici în prezent statalitatea Kosovo nu este recunoscută de Spania, stat UE și NATO. E interesant de văzut ce se va întâmpla din această perspectivă în viitor cu Donețk și Lugansk.
Un discurs al președintelui Putin, vizând modul în care a fost creată Ucraina prin anexarea unor teritorii și a unor populații care n-au avut nicio legătură cu Rusia istorică, inclusiv teritorii istorice aparținând României, conține informații interesante despre ce ar putea urma. Deși Federația Rusă a recunoscut în mod oficial statutul independent al celor două regiuni, Putin susține că, istoric vorbind, acestea aparțin Rusiei. Ceea ce ar putea să ne conducă la concluzia că, de fapt, are loc un proces de anexare treptată, „diplomatică” a Donbasului. Din acest punct de vedere, reacția pe care urmează să o aibă statele NATO, dincolo de nerecunoașterea deciziilor cardinale luate de parlamentarii din Donbas și de parlamentarii de la Moscova, va fi decisivă. În mod cert, ceea ce se întâmplă, inclusiv poziționarea armatei Federației Ruse în Donețk și Lugansk, nu este până una alta apreciat de oficialii NATO drept un act de agresiune împotriva Ucrainei. Și, elocvent, nici măcar oficialii ucraineni nu au decis ceva în acest sens.
Dacă nu este agresiune, nu este război. Dacă nu este război, nu se pot aplica sancțiunile preconizate. Dacă nu este război și nu vor fi sancțiuni, atunci toate semnalele de alarmă trase de oficialii NATO și de șefii de state membre se dovedesc a fi fost simple acte de propagandă.
