Acasă Actualitate Drept la replică

Drept la replică

DISTRIBUIȚI

Prezentul Drept la replică a fost transmis spre publicare (recomandat, cu confirmare de primire) cotidienelor arădene „Jurnalul arădean” şi Observator arădean”. Faptul că cele două ziare nu au găsit de cuviinţă să ne permită să răspundem la aşa-zisele „Precizări” publicate în ediţiile din 17.12.2009, încălcându-şi deontologia profesională, nu ne mai miră. Etica unora dintre ei este încă total tributară „normelor şi comportamentelui slugarnic al trecutului”. Ceea ce se doreşte a şti este că vom „Preciza” „Precizările” publicate, deoarece eu nu sunt CEVA, ca autoarea „cărţii”, ci SUNT CINEVA şi trebuie să-mi respect cartea de vizită.

Drept la replică
la art. „Precizări” publicat în cotidianul Dvs., ediţia de joi, 17 decembrie 2009

Încep prin a preciza faptul că nu înţeleg motivaţia publicării articolului cu titlul „Precizări” care face referire la persoana mea şi la materiale de presă care nu au văzut lumina tiparului în cotidianul Dvs, deşi „precizările” în cauză se bazează pe acestea.
Fără a fi contactat înainte de publicarea acestui material care mă privea şi care îmi aduce grave deservicii de imagine, cotidianul Dvs. a publicat articolul în cauză, care este bazat pe o scrisoare atribuită IPS Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului.
Pentru corecta informare a opiniei publice, menţionez că subsemnatul, dr. Viorel Gheorghe Ţigu, sunt licenţiat al Facultăţiii de Teologie de la Sibiu, al Facultăţii de Artă de la Timişoara şi al Facultăţii de Istorie de la Cluj, cu un doctorat susţinut în Istoria Artelor, în anul 1977, conducător de doctorat fiind academicianul Virgil Vătăşianu, printre altele laureat al prestigiosului Premiu internaţional Herder. Consider că cele trei licenţe ale mele dar şi doctoratul susţinut în Istoria Artelor îmi conferă pe deplin dreptul de a analiza lucrări legate de artă şi de a emite judecăţi de valoare asupra acestora. Dicţionarul Enciclopedic, apărut în anul 1993, în Editura Enciclopedică, vol. I, pag. 117, defineşte astfel omul de artă: „persoană care desfăşoară o activitate artistică sau care studiază probleme de artă”. Consider că studiile mele dar şi activitatea mea de câteva decenii ca muzeograf, restaurator de artă veche, cu lucrări în câteva ţări, printre care România, Grecia sau Serbia, dar şi cele patru lucrări în volum şi peste 150 articole de specialitate publicate în întreaga mea carieră mă pot considera a îndeplini condiţia de om de artă care poate să-şi exprime opinia asupra oricărui domeniu aparţinând artelor. Teatrul este considerat drept artă, deci mă consider competent să analizez un volum dedicat istoriei teatrului arădean, purtând semnătura „Lizica Mihuţ”. Îmi menţin toate opiniile emise pe această temă care sunt rodul unor documentări serioase, sobre şi competente. Adevărul, demonstrat de argumentele ştiinţifice pe care le-am adus, nu poate fi considerat drept calomnie.
Nu în ultimul rând ţin să vă arăt că am colaborat decenii cu IPS dr. Nicolae Corneanu, restaurând mai multe biserici considerate monumente de artă de pe raza Mitropoliei Banatului. Muzeul de Artă Veche al Mitropoliei Banatului este realizat de mine, în calitate de muzeograf principal, reuşind chiar să-l introduc, în perioada comunistă, în circuitul naţional şi internaţional. Deci am fost mai mult decât „o vreme colaborator în probleme de restaurare de biserici”. Probabil că etatea înaintată a făcut ca IPS dr. Nicolae Corneanu, membru de onoare al Academiei, să uite aceste lucruri şi, mai mult, să semneze cu titulatura de „Academician” la care statutul Său nu-i dă dreptul şi să uite crucea care apare obligatoriu lângă semnătura oricărui ierarh ortodox de rangul Înalt Prea-Sfinţiei Sale. Cu atât mai mult, IPS nu poate emite judecăţi de valoare asupra competenţelor mele profesionale.
Cât despre numita Lizica Mihuţ, o asigur că exact comportamente de genul celor care o reprezintă au stat la baza deciziei mele de a demisiona din cadrul corpului profesoral al Facultăţii de Teologie din cadrul UAV Arad, în perioada mandatului de rector al prof. univ. dr. Gheorghe Păcurariu, corp caracterizat (în parte, şi pot veni la nevoie cu alte exemple concrete) prin slabe competenţe pofesionale. Consider că rangul de rector nu poate să justifice imixtiunea în activitatea Facultăţii de Teologie, considerând-o o afacere personală a sa şi obligându-i pe cei de acolo să acţioneze împotriva cuiva.

Istoric de artă şi pictor restaurator autorizat
dr. Viorel Gheorghe Ţigu
 

Comentarii

comentarii