Nu este prima oară când informațiile despre modul în care funcționează Direcția de Sănătate Publică din Timiș sunt stranii. Penibile. De la faptul că nu se răspunde la telefon, iar dacă se răspunde, tonul angajaților are o componentă acidă, uricioasă, până la dezgustul ”oferit” disperaților care sună, la care adăugăm lipsa crasă de politețe a secretarelor, a
”marilor doamne” ale birourilor instituțiilor publice, totul este sinistru. Urare necesară: să nu avem parte!
Dar dacă totuși, trebuie să comunicăm cu DSP?
Doamna A.G., dintr-o localitate din județul Timiș, stă acasă de aproape două săptămâni. A avut, pe rând, toate simptomele de Coronavirus: febră, amețeli, lipsa mirosului. A chemat salvarea. S-au făcut teste familiei și soțul, D.G, este confirmat pozitiv. Întreaga familie, cinci persoane, se izolează pentru 14 zile. Testul doamnei A.G. nu se comunică. Disperată, sună la DSP. Nu răspunde nimeni. Sună zilnic. Nimic. Medicul de familie nu are rezultatul. O îndrumă spre DSP. Nimic. După mai multe zile, vine, din nou, salvarea. Se reface testul. Între timp, ei îi curge nasul, tușește, o doare capul. Ia medicamentele indicate de medicul de familie. Rezultatul este așteptat și în ziua de azi, adică după multe zile…
Familia este nerăbdătoare. Inutil. Nici un rezultat.
Telefoanele DSP sună a zgomot spart în urechile disperaților.
Între timp, secretara directorului face trasee în jurul șefilor, trebuie să-și justific salariul prea mare pentru incompetența și obrăznicia dezvoltate, nu-i așa? – în timp.
Între altele, la Timișoara se moare de Covid.
DSP raportează cifre, nu oameni!
