Reţeaua de medicină stomatologică din toată ţara este praf, iar cea din judeţul Timiş nu face excepţie. Ridicol este faptul că avem trei aşa-zise ORAŞE în judeţul Timiş, care se înscriu în rândul localităţilor săteşti care nu au, niciuna dintre ele, un cabinet care să asigure urgenţele stomatologice. Ce face omu, copil sau adult, pe care-l apucă o durere de dinţi? Păi… ia o gură de ţuică, dacă are nervii tari şi durerea de nerv care intră în dinte e şi mai mare, îşi leagă dintele cu sfoara, sfoara de uşă şi… cineva ‘fără suflet’ trage uşa, sau, dacă-l mai ţin puterile şi punga, merge la gară sau la autogară ori roagă un vecin să-l aducă la Timişoara. DOAR LA TIMIŞOARA, pentru că doar Timişoara are astfel de servicii. Veşnicia, dar şi suferinţa, s-au născut la sat, iar cea de-a doua parcă înfloreşte tot mai mult.
La Timişoara se desfăşoară zilele acestea Congresul de Medicină Dentară, iar ce am auzit acolo, m-a făcut să-mi pun o întrebare: câţi dintre candidaţii la primărie ori pentru consilieri locali, judeţeni, din Timiş, din rural ori urban, au pe lista lor de priorităţi SĂNĂTATEA DENTARĂ. Pentru că asta ţine de admibnistraţiile locale, dar cel mai probabil nici nu ştiu ce au în curte.
Mesajul desprins din cuvântul de introducere al prof. dr. Delia Barbu, preşedinte al Colegiului Medicilor Dentişti din Timiş, este următorul: nu avem profilaxie în stomatologie, le pică dinţii copiilor, pentru că nu au bani să meargă la dentistul din Timişoara să-l trateze, oamenii cu dureri dentare de la sat… acolo rămân, în suferinţa lor,
reţeaua de medicină stomatologică şcolară din Timişoara a fost făcută praf în timpul ‘guvernării’ Ciuhandu, care mai voia să desfiinţeze şi toate cabinetele de medicină şcolară generală din şcoli, după modelul stomatologiei, iar copiii să meargă până la centrul unic construit după placul primăriei. Şi nimeni din conducerea primăriei de atunci nu a ripostat, dimpotrivă.
Acum, conducerile şcolilor au o scuză pentru readucerea cabinetelor dentare în şcoli, acolo unde au existat, fiind vorba despre licee în care învaţă sute, chiar şi peste câte o mie de elevi. Problema: nu există spaţiu, pentru că trebuie să se facă clase suplimentare pentru toată puzderia de părinţi de copii care vor să înveţe din clasa zero, doar la Liceul Pedagogic, de exemplu.
O altă problemă ridicată la Zilele Stomatologiei Bănăţene a fost cea a decontărilor pentru proteze. Ştiţi cât le decontează CJAS? Cât pentru o proteză şi jumătate pe lună. Adică, se face o gură şi jumătate. Iar aici nu vorbim doar despre bătrâni care stau acasă şi pot mânca doar mămăligă cu lapte, ci mai ales despre tineri şi adulţi tineri, care au nevoie de proteze.
Pentru toată ‘bunăstarea’ de sănătate şi ‘grija’ pentru sănătatea omului (trecând peste dezinfectanţii Hexi Pharma) mă întreb de ce se mai face atâta vorbire că pleacă tinerii din ţară, că nu se înmulţeşte populaţia, că natalitatea scade, iar pentru stimularea creşterrii numărului doamnelor de la sat care să rămână însărcinate, se flutură promisiunea cadoului de 2.500 de lei pentru fiecare naştere. Naşterea şi mai ales creşterea unui copil, o viaţă, nu costă 2.500 de lei, cât crede guvernul, indiferent de numele lui.
