Dreptul la opinie
Domnul Gianluca Testa este unul dintre cei mai cunoscuți oameni de afaceri italian, cu activitate la Timișoara de mai bine de 20 de ani. Implicat și în viața culturală, conduce un ONG în care sunt implicați mai mulți investitori italieni, fiind și un susținător al proiectului TM2021 (Timișoara, Capitală Europeană a Culturii).
Domnia sa propune o analiză a situației actuale a ATCC2021, relevând câteva detalii, în textul de mai jos. (ZdV)
E CINEVA INTERESAT?
Gianluca Testa
Cum să aduci un proiect de succes la limita eșecului? Dar poate că nu e încă totul pierdut. Când am aflat pentru prima oară că Timișoara a câștigat titlul de Capitală Europeană a Culturii pentru anul 2021, să fiu sincer, am fost surprins. Motivul acestei surprize derivă din faptul că deși am întâlnit mulți oameni din societatea civilă culturală din această regiune, nu țin minte să fi întâlnit pe cineva care să poată formula idei și o viziune articulată pentru un proiect de această anvergură, mai ales fără a putea obține, să zicem, beneficii suplimentare. Aproape imediat după câștigarea titlului, am început să citesc o serie incredibilă de calomnii, acuzații defăimătoare la adresa celei care a coordonat procesul de candidatură a orașului pentru titlul de Capitală Culturală Europeană, care l-a obținut, în urma unei competiții după reguli euopene, cu alte 13 orașe din țară.
Există un proverb popular, care descrie în câteva cuvinte mobilul unei astfel de agresiuni, și anume Să moară capra vecinului. Așa că am început să citesc cu precauție printre rânduri și, cunoscându-i pe unii dintre autorii atacurilor, am început să am câteva îndoieli cu privire la temeinicia acestor acuzații. Am citit Dosarul de candidatură Timisoara 2021-Capitală Europeană a Culturii și mi s-a părut o treabă grozavă, având în spate cu siguranță o echipă bine organizată și îndrumată. În plus, pregătirea și experiența profesională a directorului executiv al Asociației Timisoara 2021 – Capitală Europeană a Culturii, nu lasă îndoieli cu privire la competențele ei pentru acest post. Într-adevăr am fost uimit de curajul ei pentru acceptarea acestei funcții foarte complexe, eu necunoscând bine mecanismele care reglementează un asemenea proiect.
Din când în când, de-a lungul anilor, cu duhoarea unei inițiative prost gestionate, autorii diatribei au revenit cu insulte, invective și reproșuri, mereu împotriva directorului executiv al Asociației, sub diferite pretexte scoase din contextul real al unui asemenea proiect. De dragul aflării adevărului și al propriei opinii, am căutat documente oficiale, știind foarte bine că majoritatea acuzațiilor făcute, dacă nu chiar toate, în acest mod și de un anumit cerc de oameni angajați în jocuri similare, sunt total false. Am găsit rapoartele Comisiei de monitorizare a Uniunii Europene, însărcinată cu monitorizarea activităților Asociației. Un raport financiar al Ernst&Young și alte documente oficiale. Nu era o surpriză, activitățile desfășurate de Directorul executiv respectă toate reglementările, Dosarul de candidatură și legistlația națională în vigoare care guvernează activitățile asociațiilor publice. Nimic de reproșat. Ei bine, din acel moment am decis să mă alătur și eu, în speranța de a contribui la dezvoltarea ideii Capitalei Culturale și să încerc să mai liniștesc, la rândul meu, valul de neoprit de acuzații defăimătoare care, printre altele, nu duc decât la o îngopare definitivă a spiritului inițiativei în sine.
Și iată, o nouă surpriză. Un nou președinte al Consiliului Director al Asociației este numit în toamna anului 2018 și am fost extrem de uimit de o astfel de alegere.
Am devenit foarte curios, cu atât mai mult cu cât, între timp, împreună cu un grup important de italieni de bună-credință, am fondat o asociație culturală, „Fucina Italica Francesco Griselini” care și-a dorit o colaborare cu Timișoara 2021, dar nu cu orice preț, desigur. Pornind de la acestea, având în vedere asociația noastră, descopăr în timp că noul „președinte” a modificat statutul Asociației pentru a obține o modalitate de a se implica direct în activitatea zilnică a executivului, printr-o serie de „subordonări prin linie punctată” cum spun americanii, pentru a dubla practic autoritatea, nu și răspunderea!, directorului executiv. În plus, noul „președinte” a solicitat o comisie de disciplină care să „pedepsească” directorul executiv, învinovățindu-l pentru faptul că nu era de acord cu noua organigramă ce nu corespundea Dosarului de candidatură și aducea confuzie în modul de conducere al executivului prin acordarea managerului operațional de drepturi cvasi-identice cu acelea ale directorului executiv.
În urma acestui episod, aflu din presă și din mediul online despre diferite ingerințe ale noului „președinte” al Consiliului Director în activitățile zilnice ale executivului Asociației, activități care se aflau în mod normal – dacă s-ar fi respectat cele înscrise în Dosarul de candidatură care a trecut printr-un concurs și Statutul inițial folosit pentru câștigarea concursului – exclusiv în prerogativa directorului executiv. Aceste ingerințe au început să facă imposibilă continuarea activității normale a Asociației Timisoara 2021. Tot din presă aflu că „președintele” mai sus-menționat angajează și concediază persoane care până atunci lucraseră foarte bine și cu rezultate foarte bune obținute în condițiile economice date; că se amestecă în marketing și comunicare, igorându-și rolul pentru care a fost ales în bord: acela de a strânge fonduri din mediul privat, de a uni comunitatea oamenilor de afaceri, ceea ce nu s-a întîmplat de un an și jumătate de când este președinte al Consiliului Director.
Ca dovadă a celor relatate până acum vreau să menționez un episod în care am fost implicat direct. În decembrie 2019, ca în fiecare an de peste 16 ani, comunitatea italiană, cu sprijinul maestrului Enrico Cannata și a familiei Marchegiano, organizează un prestigios Concert de Crăciun la Biserica Millenium din Piața Traian din Timișoara. O abordez pe directoarea Asociației, doamna Simona Neumann, pentru a putea folosi logo-ul Timișoara 2021 și să inițiem o colabărare având în vedere profilul proiectului și relația cu aspectul multicultural al orașului, un deziderat asumat de Timișoara 2021. Dumneai îmi spune că domnul președinte a transmis că nu este de acord și să iau legătura cu el direct. Fiind eu însumi un om care lucrează în industrie și afaceri de peste treizeci de ani, cu experiență considerabilă în mari grupuri industriale multinaționale, această solicitare mi s-a părut una foarte ciudată.
Prin urmare, am încercat să-l contactez pe domnul Horațiu Rada, președintele Consiliului Director. Nu a fost simplu deloc, dar, până la urmă, după o conversație telefonică unidirecțională din care nu am înțeles prea multe, mi-a cerut să aștept câteva zile pentru a vedea dacă mai rămân fonduri pentru a fi alocate Concertului de Crăciun. După mai mult de o săptămână, fără a primi niciun răspuns, trebuind să trimit materialul concertului pentru a-l tipări, am decis să scriu o scrisoare deschisă „președintelui” și întregului consiliu director, repetând conceptul care m-a determinat să solicit participarea comunitații italiene din Timiș la programul Timișoara 2021. Cu o imensă surpriză, după mai puțin de o oră, primesc un răspuns de refuz semnat doar de președintele Rada care, cu o serie de argumente ridicole, refuza cu totul colaborarea dintre Timișoara 2021 și Comunitatea Italiană. După acest răspuns, spre uimirea mea, primesc a doua zi o invitație de la același „președinte” de a merge la un restaurant din centru (eu credeam că întâlnirile oficiale au loc la sediul companiilor / organizațiilor) pentru a discuta despre ce s-a întâmplat. Mult mai incredibil decât curios mă duc la programarea culinară.
După câteva amabilități, președintele consiliului director a început să îmi enumere o serie de nemulțumiri personale referitoare la competențele directorului executiv și, pe de altă parte, o serie de merite ale lui însuși. Am oprit imediat acest gen de discurs despre colega lui, declarând că nu eram absolut deloc interesat de astfel de aspecte și că eram acolo doar pentru a înțelege de ce mă convocase la întâlnire. După un timp, mi-a cerut să formulez o nouă cerere care, prin bunăvoința lui de data aceasta, va fi aprobată. Pe scurt, întâlnirea mea a fost un fel de miracol, întrucât m-am întâlnit cu o singură persoană – președintele Consiliului Director – care întruchipa cel puțin alte trei roluri instituționale: director executiv, director artistic și director de program.
Nu știu cine și de ce a inserat această persoana la președinția bordului unui proiect care are, cel puțin pentru cei care au un fel de identitate culturală, o valoare imensă, cel puțin teoretic, dar este clar că în ciuda greutăților care apar în plus odată cu pandemia cu noul Coronavirus, directorul executiv trebuie să își recaptete autoritatea funcției, cu respectarea regulilor, a Dosarului de candidatură, al unui Statut revizuit corect, toate în spiritul a ceea ce a permis câștigarea acestui proiect. Domnul președinte nu este singura persoană a Consiliului Director/ Bordului care, din punctul meu de vedere, nu are competențele necesare pentru a ocupa această poziție. Domnul Doctor Mihai Gafencu – reprezentând oficial sectorul cultural independent în Consiliul Director ar fi trebuit să coaguleze reprezentanții acestui sector, asociațiile culturale din Timișoara aparținând diferitelor culturi și etnii, dar aceste atribuții se pare că nu au fost respectate nicicând pentru că nu a avut loc nici o întâlnire cu acesta timp de un an de când este membru în Bord. Dimpotrivă, din ceea ce citesc de curând în presă văd că aduce un prejudiciu de imagine proiectului, la fel ca și președintele, incitând la scrierea a tot felul de scrisori și proteste care să destabilizeze proiectul.
Pentru a opri orice speculație din fașă, declar că unicul meu interes – așa cum cred că ar fi al oricărui om normal căruia îi pasă de dezvoltarea societății în care trăiește- nu este persoana directorului executiv al Asociației Timișoara 2021, ci proiectul în sine care să contribuie la dezvotarea orașului.
Dacă există o sămânță care trebuie protejată, îngrijită și prețuită, aceasta este sămânța culturii care ne va scoate, într-o zi, din logica primitivă a zicalei „Să moară capra vecinului”. O sămânță care, iată, întâmpină mii de dificultăți pentru a prinde rădăcini, fiind în plus maltratată de oameni (uneori chiar misogini) interesați doar de ego-ul lor sau, mai rău, de afacerile lor și care trebuie protejată, apărată și cultivată tocmai pentru importanța fundamentală, încărcătura culturală incredibilă, capabilă să accelereze procesele sociale ar avea nevoie altfel de nenumărate decenii doar pentru a fi imaginate.
Timișoara 2021 – Capitală Europeană a Culturii este o ocazie unică pentru oraș, pentru întreaga regiune, iar aceasta nu poate și nu trebuie să fie irosită pentru nimic în lume. Din acest motiv și din multe altele, cei care au puterea de a acționa trebuie să o facă și în ceea ce privește finanțarea proiectului, un alt capitol foarte trist. În momentul candidaturii, Guvernul, județul și municipalitatea și-au asumat un angajament care nu mai poate și nu mai trebuie discutat. Mai mult, în vremurile pe care le trăim, cu frica de infectare cu noul Coronavirus și în care suntem obligați la restricții personale fără precedent, trebuie să pregătim o revenire spectaculoasă la viața socială. Ce ocazie e mai bună decât un fantastic an al Capitalei Europene a Culturii în Timișoara? Dar pentru a face din acest vis o realitate este nevoie de profesioniști și nu de amatori. Avem nevoie de oameni cu o viziune asupra viitorului, oameni cu mintea deschisă, europeană, fără a cunoaște frontiere, oameni capabili să înțeleagă faptul că de unul singur în mod cert nu se poate atinge un potențial maxim. Doar împreună putem depăși limitele.
În acest sens, aș dori să lansez un apel domnului Nicolae Robu, primarul Municipiului Timișoara, spre a interveni într-un mod decisiv, așa cum a dovedit că o poate face în momente de răscruce, pentru a avea și oficial un cuvânt de spus în acest Consiliu Director și a salva proiectul. Dumnealui a dovedit că este capabil să o facă în toți acești ani. Un oraș care, iată, începe să arate altfel, grație unei viziuni care deși nu este împărtășită de toți, este însă una curajoasă.
Și, un ultim gând la adresa detractorilor: participați cu idei, acțiuni, idealuri pentru a concretiza ceva. Injuriile, minciunile și atacurile asupra celor care muncesc sunt inutile și nu fac bine proiectului, orașului și României. Dacă a fost o echipă care a unit oameni, instituții și organizații din oraș ca să câștige titlul de Capitală Europeană a Culturii pentru Timișoara, voi de ce lansați doar invective, calomnii și predicții despre un eșec inevitabil, proiectându-l prin comportamentul vostru?
„Există oameni care le știu pe toate și, din păcate, asta e tot ceea ce știu ” (O.W.).
