Doar punând întrebarea de mai sus, risc să-mi urc în cap o mulțime de concetățeni și, cu certitudine, o parte dintre suveraniști. Și dacă mă grăbesc să răspund că nu e rău, atunci acest risc asumat este și mai mare. Totuși, am să o fac. Aparențele înșală. Aparent, privatizarea uneia dintre ultimele regii ale statului care dețin mari resurse, aproape 50% dintre pădurile noastre, echivalează cu o catastrofă. Cu subminarea economiei naționale. Asta dacă punem semnul egalității între privatizare și jaf. Dar nu e obligatoriu să fie așa.
Cele aproape 50% dintre pădurile țării deținute de Romsilva, respectiv 3,18 de milioane de hectare, reprezintă o valoare de sute de miliarde de euro. Dacă această valoare ia drumul străinătății, ne-am ars. Cu certitudine. Dar se poate întâmpla și altfel.
Suspect de discret, Guvernul a adoptat la mijlocul acestei luni o decizie cu putere de act normativ, conform căreia regiile aparținând statului urmează să se transforme în societăți comerciale și să fie listate pe bursă. Ceea ce înseamnă că orice entitate care dispune de fondurile necesare le poate cumpăra. Romsilva este în aceeași situație. Românii sunt în mod firesc în stare de șoc, după ce, în urma refuzului abuziv al Austriei de a-și da acordul pentru intrarea noastră în spațiul european de liberă circulație, a aflat detalii despre marele jaf al pădurilor noastre, organizat de Schweighofer. O societate austriacă care golește sistematic munții României și ai cărei proprietari sunt apropiați ai lui Klaus Iohannis. Au apărut imagini de necrezut cu garnituri nesfârșite de trenuri care transportă pădurile României sub formă de bușteni în Austria, urmând ca masa lemnoasă să fie prelucrată acolo cu un mare profit. Și se mai știe că, în spatele acestor despăduriri abuzive, se află acte în fals, contabilitate dublă și complicitate, de care se fac vinovate practic toate autoritățile statului. În aceste condiții, de ce să nu se gândească tot românul că privatizarea Romsilva va duce acest jaf până la limite practic de nesuportat? Și de aici o primă reacție, prin care Guvernul este începând de ieri atacat din toate direcțiile. Spuneam însă că se poate întâmpla și altfel. Dar asta depinde tot de Guvern. Oricine dintre dvs., dacă dispune de bani, se poate duce în Austria și poate cumpăra hectare de pădure. Cât dorește. Și, desigur, în condițiile în care identifică proprietari dispuși să vândă. Atâta doar că, după ce cumperi o pădure în Austria, tot ceea ce poți să faci este să te plimbi prin ea. Și să-și asumi o serie întreagă de resonsabilități. În niciun caz statul austriac nu-ți permite să tunzi pădurea pentru a-ți procura de acolo masă lemnoasă. Ce vreau să spun prin asta? Că și noi putem proceda la fel. Nimic nu ne împiedică, absolut nicio normă internă sau externă, să punem o serie întreagă de condiții și bariere pentru a opri distrugerea fondului forestier. De ce nu am făcut-o? Pentru că permanent la vârful statului au existat cozi de topor. Complici ai celor care au venit pentru a exploata în mod nemilos, de-a dreptul sălbatic, avuțiile țării. Deci nu privatizarea în sine, care până la urmă înseamnă doar schimbarea proprietarului, reprezintă răul absolut. Răul absolut este ceea ce urmează după privatizare. Privite lucrurile dintr-o altă perspectivă, mă întreb dacă vreun om responsabil din această țară își poate imagina că Schweighofer a putut pune la cale jaful pe care l-a comis, fără ca o bună parte dintre zecile de mii de lucrători Romsilva să fi știut și să fi fost sub o formă sau alta complici. Acum aceștia, făcând parte din sindicatul Regiei Naționale a Pădurilor, au dat degrabă un comunicat și protestează împotriva deciziei Guvernului. Considerând-o de tip criminal. Un adevărat atentat la siguranța statului. Un bun prilej pentru a le aminti că nu și-au făcut datoria. Și că sub un stat normal la cap, sub un Guvern responsabil, ar fi fost fie siliți să acționeze cu totul și cu totul altfel, fie pur și simplu trimiși la plimbare.
Guvernul, care s-a dovedit și în acest domeniu a fi un prost administrator, s-a angajat prin Planul Național de Redresare și Reziliență să privatizeze aceste regii. În singura formulă utilizată cu succes în plan internațional. Prin listare la bursă. Aștept din partea aceluiași Guvern însă să ia de îndată și măsurile necesare pentru ca, măcar de această dată, valul de privatizări să nu o ia razna. Regiile deținute de stat nu au fost ținute sub control. Odată privatizate, este indispensabil să fie instaurată ordinea. Să fie implementat controlul, care până acum a lipsit. Și dacă se va întâmpla așa, atunci această operațiune se poate transforma într-un succes. Dacă nu, dezastrul se transformă în catastrofă.
