Cum, ministrul român de Externe nu l-a rechemat de urgență pe domnul George Maior, ambasadrul nostru la Washington? Să înțelegem că Guvernul României înțelege perfect ce anume a determinat reacția de îngrjorare a partenerului strategic și severul avertisment pe care acesta l-a adresat Parlamentului României? Cum adică, România lasă să treacă ore prețioase înainte de a solicita clarificări Statelor Unite? Ce ar fi să judecăm lucrurile la rece și nu în mod isteric?
Este adevărat, în România, deși interesul populației pentru Justiție este abia pe locul patru, are loc o puternică dispută pe marginea modului în care ar trebui reformată Justiția. Cu păreri pro și contra, uneori susținute cu argumente, alteori nereprezentând altceva decât ieșiri pătimașe. Firește, această polemică depășește sfera propriu-zisă a Justiției, devine politică și este preluată ca un perete de rezonanță și de către societate. Nu mă îndoiesc că, atingând un anumit nivel al intensității, bătălia opiniilor divergente care se desfășoară la București are ecou și în străinătate, în special în rândul aliaților noștri euroatlantici. Dintre care cel mai prețios aliat este reprezentat de Statele Unite ale Americii. Cu toate astea, comunicatul venit de acolo la începutul acestei săptămâni a căzut ca o lovitură de trăsnet. Creând o teribilă bucurie în tabăra politico-civilă #Rezist și o deprimare la fel de penibilă în cealaltă tabără, a inițiatorilor schimbărilor din arhitectura Justiției.
Acest comunicat este cu totul și cu totul neobișnut și probabil unic în istoria diplomației dintre două țări partenere. Termenii comunicatului sunt atât de șocanți și atât de severi încât, iată, un personaj politic cum este Cătălin Predoiu a tresărit ca sub o lovitură de bici și a reacționat într-o manieră care a lăsat cu gura căscată propria sa tabără politică. Cel care este considerat unul dintre părinții codurilor aflate în dispută, civil, de procedruă civilă, penal, de procedură penală, transformate în legi fără dezbatere, prin asumarea răspunderii Guvernului, cel care este unul dintre responsabilii faptului că peste 100 de articole de lege – o cifră fabuloasă – au fost declarate până în prezent neconstituționale, ar fi trebuit în mod normal, măcar dintr-un instinct de conservare, să țină cu dinții de actuala legislație și să se bucure primul de reacția fără precedent a Departamentului de Stat. În mod absolut suprinzător, s-a întâmplat altfel. Spre cinstea lui, Cătălin Predoiu a văzut pericolul și a reacționat. Avertizând asupra faptului că Statele Unite încalcă grosolan suveranitatea României.
Revenind însă la acest comunicat, despre care se va vorbi mult și astăzi și în zilele următoare, e bine ca, înainte de a ne pronunța asupra conținutului său, să îl analizăm într-o logică diplomatică. Din aceasă perspectivă, putem opera cu câteva certitudini.
1). Faimosul comunicat, interpretat de toată lumea drept o palmă pe obrazul Parlamentului României, nu este o luare de poziție oficială a Casei Albe. Nici măcar a Departamentului de Stat. Și, ce să vezi, comunicatul nu este nici măcar semnat de biroul de presă al Departamentului de Stat. Ci doar de de un funcționar al acestuia. Faptul că nivelul de la care a fost emis comunicatul este atât de jos nu demonstrează nicidecum că Statele Unite nu-și asumă comunicatul sau afirmațiile din comunicat. În schimb, înseamnă că autoritățile de la Washington au dat dovadă de precauție. Înțelegând că ar putea greși . Sau că ar putea exagera. Într-una din cele două eventualități, răspunderea ar putea fi pasată nu către nivele superioare, ci către un nivel inferior.
2). Este limpede că domnul Hans Klemm, care este mai degrabă ambasador al președintelui Obama și mai puțin ambasador al lui Donald Trump, cu bagajele pregătite pentru a fi înlocuit, a făcut din răsputeri eforturi pentru a demonstra câtă dreptate a avut atunci când a fost printre primii oficali străini care și-a manifestat îngrijorarea în legătură cu modul în care majoritatea parlamentară de la București încearcă să schimbe Legile Justiției. Și nu este deloc ceva neobișnuit ca un diplomat într-o asemenea postură să încerce să influențeze în direcția dorită de el opiniile referitoare la România ale birocraților din Departamentul de Stat. Ceea ce domnul Hans Klemm a și făcut, prin repetate informări, semnate de el și trimise prin curier diplomatic la Washington.
3). Întrucât în mod cert disputa în jurul legilor Justiției este una de natură politică, era inevitabilă antrenarea pe axa București-Washington a liderului Opoziției. Așa se face că la Washngton, cu sprijnul direct al ambasadorului Hans Klemm, i s-a făcut culoar lui Ludovic Orban, care a fost dirijat pentru a purta mesajele Opoziției și #Rezist până al șeful de desk din Departamentul de Stat, care monitorizează relația cu România. Nu ne este greu să ne imaginăm ce a declarat acolo Ludovic Orban referitor la preconizatele schimbări din Legile Justiției.
4). Ambasadorul George Maior, fost director al Serviciului Român de Informații, principalul responsabil pentru gravele derapaje ale acestei instituții și pentru multe dintre abuzurile și ilegalitățile petrecute în România în special în ultimii zece ani este, într-un fel sau altul, o portavoce a adversarilor oricăror modificări aduse Legilor Justiției, el manifestându-se la Washington în mod exclusiv ca o antenă a președintelui Klaus Iohannis și a #Rezist. Era prin urmare firesc ca și domnul George Maior să vorbească pe aceeași limbă cu a ambasadorului Hans Klemm și cu a liderului PNL. Modul în care George Maior a comunicat cu funcționarii Departamentului de Stat, cu șeful deskului, cu reprezentanții Congresului din Statele Unite a alimentat și mai mult suspiciunea partenerilor noștri privind adevăratele intenții ale majorității parlamentare de la București.
Operând cu toate aceste informații, pe care nimeni nu le poate pune la îndoială, putem ajunge în mod logic la concluzia că, într-adevăr, la Washington a fost creată, motivat sau nu, o stare cvasi-unanimă de îngrijorare referitoare la efectele pe care le-ar putea avea deciziile politice luate la București de majoritatea PSD plus ALDE. Cu atât mai mult cu cât, în absența unor manifestații de susținere a demersurilor majorității, s-a creat și impresia că societatea civilă în ansamblul ei ar fi alarmată și s-ar împotrivi adoptării noului pachet de acte normative. Desigur, toate argumentele de mai sus, admițând chiar că nu ar fi prefabricate ci cât se poate de reale, nu îndreptățesc sub ncio formă asumarea de către Departamentul de Stat, chiar și la cel mai scăzut nivel, a unui risc atât de mare cum este punerea în paranteze a suveranității unui alt stat și somarea Parlamentului acelui stat patener de a-și abandona propriile inițiative legislative. Dar dacă nu este adevărat ceea ce au decarat sursele Departamentului de Stat transformate în avertizor de integritate ? Atunci lucrurile sunt cu atât mai grave. De aceea, în oricare dintre scenarii ne-am plasa, cred că sunt necesare câteva măsuri urgente.
1). Chemarea imediat în țară, pentru consultări, a ambasadorului George Maior. Interogarea acestuia de către minstrul român de Externe în privința demersurilor pe care le-a făcut pentru o completă și corectă informare a Departamentului de Stat, începând chiar cu funcționarul de la desk. George Maior ar trebui să prezinte Ministerului de Externe un raport complet legat de contactele pe care le-a avut în ultima perioadă și de conținutul discuțiilor purtate. Însăși rechemarea la București a lui George Maior pentru consultări reprezintă un prim răspuns adecvat în raport cu reacția fără precedent asumată sub formă de comunicat de un funcționar al biroului de presă de la Departamentul de Stat.
2). Domnul ambasador Hans Klemm al Statelor Unite la București trebuie invitat și el de urgență la Ministerul Afacerilor Externe, astfel încât, prin intermediul său, Guvernul României să poată solicita cuvenitele precizări din partea Departamentului de Stat. Cum ar fi, de pildă, indicarea acelor proiecte de articole de lege față de care partenerul nostru strategic își exprimă îngrijorarea și în legătură cu care își permite să transmită un sever avertisment unui stat aliat.
3). În paralel cu aceste demersuri, președinții celor două Camere trebuie la rândul lor ca, printr-o scrisoare adresată Congresului Statelor Unite, să-și exprime îngrijorarea în legătură cu ultima luare de poziție a Departamentului de Stat, să solicite explicații și să dea la rândul lor explicații vizând intențiile de modificare a legislației din Justiție.
Și toate aceste demersuri, cărora li se mai pot adăuga și altele, ar trebui făcute chiar azi. Pentru că ieri, așa cum afrmam la începutul acestei analize, ar fi trebuit rechemat de urgență la București ambasadorul nostru la Washington.
