Acasă Editorial Este al nostru, al bănățenilor, el, Sfântul Iosif de la Partoș

Este al nostru, al bănățenilor, el, Sfântul Iosif de la Partoș

DISTRIBUIȚI

Sfântul Iosif de la Paroș, cel care a fost un mare spirit creștin, este acum, 15 septembrie, sărbătorit. Nu aș fi ales să scriu un text cu un conținut religios, deși memoria sfântului merită asta din plin, dar am citit câteva comentarii pe ”FB” ce m-au pus pe gânduri… de parcă mai trebuia să mă îngrijorez de ”cultura, spiritualitatea” unora dintre ”autori”?

Sfântul Iosif de la Partoș a fost numit ”mitropolit” al Banatului în 1650, și a deținut această poziție ierarhică timp de trei ani. Chiar dacă abia după vreo 70 de ani, s-a trecut la formele de organizare și titulaturile recunoscute în limbajul ortodox, și Banatul a devenit dependent de Mitropolia Vârșețului (Nota bene: era vorba despre Banatul Mare, ce conținea și actualul Banat sârbesc și pe cel unguresc), totuși, în lupta pentru păstrarea tradițiilor și a credinței ortodoxe, atât Iosif de la Partoș (numele de naștere Iacob), cât și sfântul Nifon, au primit titlurile de mitropoliți. Era încă ocupația turcească peste Banat, eliberat abia în 1716, de armata condusă de Eugeniu de Savoya. Personalitatea sa, dar și a altor ierarhi ai vremii, au generat o atitudine de opoziție fermă împotriva musulmanilor. Paralel, desigur, Timișoara, Banatul, aveau o puternică comunitate catolică și una evreiască. Banatul a rămas printre puținele regiuni aflate cândva sub ocupație otomană, fără minarete, fără moschee. Mai vorbim despre asta? Istoricii se străduiesc să evidențieze fermitatea și eleganța creștinismului și a iudaismului, unice în felul lor, în Banatul istoric, dar lumea nu mai ascultă, nu mai dorește să știe, nu mai citește… Păcatul acesta, al ignoranței, s-ar putea să se transforme într-o formă de plată. Nimic nu rămâne neplătit aici, pe pământ, apoi, acolo, în Cer…

Sfântul nostru a făcut multe minuni, ele se regăsesc descrise pe site-uri ortodoxe, nu doresc să le reiau, dar una dintre ele, despre care nu se vorbește, a fost făcută la mulți ani de la moartea sa. Era al doilea război mondial, iar nemții – naziști ai lui Hitler (un diavol absolut) au aruncat bombe peste Timișoara, exact deasupra Catedralei Mitropolitane, aflată încă în construcție, deschisă abia în octombrie 1946. Preoții bănățeni s-au rugat din toată inima lor, la fel, oamenii, cetățenii Timișoarei pe care acum mulți o batjocoresc, o calcă cu bocancii lipsei de respect, cu bocancii obrăzniciei. S-au rugat lui Dumnezeu și Sfântului Iosif de la Partoș și… minune, toate bombele au căzut în jurul catedralei. Niciuna nu a atins măcar un zid, acoperișul, nimic, nimic!

Recunoașterea, dar și recunoștința, ne sunt, azi, datorii sufletești.

Sfântul a fost mitropolit, asta face parte din adevăr, restul sunt vorbe deșarte….

Comentarii

comentarii