Cercetătorii de la Muzeul Național al Banatului Timișoara au pregătit tuturor celor interesați o evadare în trecutul balnear, obiectiv central: Buziaș!
Septembrie este o lună care încă își păstrează căldura verii, cu zile însorite, ideale pentru o evadare. Mulți dintre noi ne luăm concedii în această perioadă, dar știați că odinioară exista un loc magic unde atât românii, cât și străinii se retrăgeau în căutarea relaxării și vindecării? – ridică întrebarea provocatoare istoricii de la MNaB.
Împachetați-vă valizele, și haideți să facem o călătorie în timp, spre Buziaș, perla balneară a României de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
În continuare cercetătorii MNaB explică:
Știați că… pentru o perioadă de zece ani, Buziaș s-a mândrit cu Lacul Sfântul Anton, un loc magic unde vara puteai face plimbări cu barca, și iarna patinaj? Izvorât dintr-un izvor mineral spontan, acest lac a fost inima agrementului orașului până la dispariția sa bruscă.
Dar, splendoarea Buziașului nu se oprește aici. Documentele vremii și comunicările de la Congresul medicilor și specialiștilor din 1884 au scos în evidență apa sa minerală, comparabilă cu cele mondialemente renumite din Spaa și Pyrmont.
La finele veacului trecut, Buziaşul era o aşezare cu 2 500 de locuitori (2 723 în 1890), a căror activitate era legată de valorificarea apelor minerale. El avea poştă, telefon (din 1899), judecătorie, şcoală cu 9 clase (actualul liceu de pe strada Republicii) etc. De aici se exportau în Germania apa minerală a izvoarelor Mihai şi losif şi miere de albine.
Tratamentul balnear se făcea în 54 de vane la Baia feruginoasă (Baia nr. 2), în 20 de vane la Hidroterapie și în bazinul de înot; celor veniți la cură (1 239 de persoane în 1890) le erau puse la dispoziție 3 hoteluri (vile) cu 100 de camere şi 50 de camere la familii în oraş.
Turiștii se mai puteau bucura și de un ștrand cu apă minerală, dar și de plimbările prin oaza de liniște, cum mai era numit parcul, sau de frumusețea valsului și melodiilor interpretate de fanfară.
Sezonul balnear ținea de la 15 mai până la 1 octombrie (în 1905 s-au efectuat nu mai puțin de 92 000 de proceduri de tratament).
Pe lângă beneficiile terapeutice ale apelor minerale, Buziaș a fost și un centru cultural vibrant. În 1937, de exemplu, a fost gazda unui curs de vară pentru muzică și dirijat, sub tutela maestrului Filaret Barbu, la care a participat și corul condus de Ion Vidu.
Dar, ce nu s-a schimbat, și continuă să fie una dintre cele mai adorabile atractii, este prezența veverițelor. Și aici, un mic quiz pentru urmăritorii noștri: Vă mai amintiți cum erau și sînt „chemate” veverițele din Buziaș?
Între plimbările de-a lungul colonadei, precum împărăteasa Sissi și Franz Joseph, și vizitele la „Moș Bîzieș” (izvoarele termale)pentru a savura apa minerală, Buziaș continuă să fie o destinație care îmbină istoria cu natura în cel mai armonios mod.
Când ați vizitat ultima dată această perlă balneară?, mai întreabă retoric istoricii de la MNaB Timișoara.
