Zilele dintre Anul Nou Evreiesc (3 octombrie) şi Ziua Răscumpărării sunt considerate de Evrei ca făcând parte din procesul sărbătorii şi sunt numite în ansamblu, împreună cu cele 2 zile, „Cele 10 zile ale căinţei”: Zilele Respectului (4-5-6-7-8 octombrie).
În Talmud – o compilaţie a opiniilor docte acumulate în scris până la sfârşitul secolului V î.C. – se afirmă că de Anul Nou cei care sunt în mod evident drepţi sunt înscrişi imediat în cartea vieţii, cei care sunt în mod clar nelegiuiţi sunt înscrişi în cartea morţii şi toţi ceilalţi sunt clasificaţi la mijloc. Soarta lor se decide pe baza acţiunilor lor din aceste zile. Talmudul spune în continuare că toţi evreii ar trebui să se considere la mijloc şi în consecinţă să-şi îmbunătăţească acţiunile în aceste zile, pentru că acestea pot atârna greu în balanţa în care Dumnezeu îşi cântăreşte hotărârile. Zilele Respectului sunt numite aşa pentru puterea şi inspiraţia pe care le întruchipează. Ele fac parte din luna Elul – cea de-a douăsprezecea lună a anului ecleziastic şi a şasea lună a anului civil în Calendarul Evreiesc: o lună de vară de 29 de zile. Tema lunii – la sfârşitul căreia se află Anul Nou Evreiesc şi Ziua Răscumpărării – este reconcilierea Evreilor cu Dumnezeu în legătură cu nelegiuirile pe care le-au făcut în trecut şi hotărârea de a le schimba pe acestea cu fapte bune şi de a le spori pe cele bune în viitor. Ideea că luna, Anul Nou şi Ziua Răscumpărării să servească ca un moment al căinţei şi al reconcilierii între Dumnezeu şi Evrei, îşi are originea în povestea biblică a păcatului viţelului de aur: când Evreii au comis păcatul viţelului de aur, Moise a urcat pe munte şi s-a rugat pentru Evrei timp de 40 de zile. Atunci Dumnezeu i-a poruncit să urce din nou şi să făurească 2 table noi. Moise a petrecut 40 de zile împăcându-i pe Evrei cu Dumnezeu, totul culminând când Moise s-a întors cu al doilea set de table ale legii, care a marcat împăcarea lui Dumnezeu cu Evreii. În timpul Zilelor Respectului este o perioadă când Dumnezeu este mai apropiat de Evrei şi este mult mai receptiv la căinţa acestora. În fiecare dimineaţă din luna Elul se suflă dintr-un corn de berbec, curăţat pe dinăuntru, care scoate un sunet foarte puternic – atrăgând atenţia tuturor (numit şofar), explică Institutul Intercultural Timişoara.
