Gheorghe Doja, în maghiară Dózsa György (născut în 1470, la Dalnic, astăzi în judeţul Covasna), a fost un mic nobil secui din Transilvania care a condus răscoala ţărănească contra marilor proprietari (magnaţi) unguri de pământ din anul 1514 care-i poartă numele.
Papa Leon al X-lea a chemat la o cruciadă antiotomană, nedusă la îndeplinire. În anul 1513 Doja a fost însărcinat cu organizarea unui corp de oaste secui, care să participe la cruciadă. Oastea organizată pentru cruciadă s-a transformat într-o oaste de răsculaţi pe teritoriul Ungariei şi Transilvaniei, sub conducerea lui Gheorghe Doja, conform Wikipedia.
Proclamarea cruciadei de către papa Leon al X-lea a dus la un conflict de interese cu marea nobilime din Ungaria şi Transilvania, care dorea să-i reţină pe ţărani pe propriile domenii.
Prin participarea la cruciadă ţăranii sperau sa-şi îmbunătăţească greaua situaţie economică, în ipoteza unei campanii reuşite în faţa turcilor.
Împotrivirea marii nobilimi a dus la răscoala ţărănească. Principala direcţie a răsculaţilor a fost Timişoara şi Cenadul, localităţile de reşedinţă ale episcopului Nicolae Csáki, principalul adversar al înarmării ţăranilor în vederea cruciadei.
Asediul Cetăţii Timişoara
Armatele ţărăneşti aflate sub conducerea lui Gheorghe Doja au fost la început victorioase la Cenad şi Nădlac, unde răsculaţii l-au prins pe episcopul Csáki şi l-au ucis. Şpanul Bathory a reuşit să fugă şi să-l cheme în ajutor pe voievodul Ioan Zapolya al Transilvaniei.
A urmat atacul de la 15 iulie 1514 al armatei ţărăneşti asupra Cetăţii Timişoara unde se refugiaseră marea nobilime. Cetatea a fost asediată de armata lui Doja, formată din 40.000 de ţărani. Trebuie spus că în rândul armatei lui Doja s-au aflat ţărani maghiari, slovaci, sârbi, croaţi, români şi secui. Ei au atacat cetatea în zona de nord şi de vest. Cetatea a fost apărată de tunuri.
Trupele lui Ioan Zapolya, venite în ajutor, înfrâng oastea lui Gheorghe Doja, care a fost prins alături de fratele său Gergely. După mai multe zile de înfometare, au fost adus în faţa unui tribunal militar. Doja a fost acuzat de uciderea câtorva sute de nobili, astfel că a fost condamnat la moarte.
A fost torturat în mod barbar şi executat prin aşezare pe un „tron” înroşit în foc, la 20 iulie 1514. Doja a fost încoronat cu o coroană încinsă. Soldaţii săi înfometaţi au fost obligaţi să rupă carnea de pe Doja cu dinţii şi să se înfrupte din el. Comandantul secui şi-a păstrat până în ultima clipă luciditatea. În timp ce era mâncat, el spunea: “Se pare că în loc de luptători, am crescut lângă mine nişte câini”.
Întrebări privind locul execuţiei
Trupul lui Doja a fost sfârtecat în patru părţi expuse în fata cetăţilor Buda, Pesta, Alba Iulia şi Oradea, iar capul la Szeged.
Se spune că locul groaznicei execuţii a fost în partea dreaptă a Timişului mic (Bega de azi), în zona care delimitează astăzi cartierul Cetate de Iosefin. Mai exact în actuala Piaţa Maria. Pe locul în care ar fi fost executat Doja a fost ridicat, în anul 1909, o statuie cu Fecioara Maria.
Istoricii moderni pun la îndoială aceast loc. Ei susţin că execuţia a fost urmărit din castelul Huniazilor, ca atare Piaţa Maria se afla la o distanţă mult prea mare pentru a putea fi văzută grozăvia. Cei mai mulţi susţin că execuţia a avut loc undeva în zona în care se află astăzi Catedrala ortodoxă. Alţii susţin că acesta a fost în zona actualului cinematograf Studio.
