În iulie, la Vilnius, la summitul NATO, va avea loc, probabil, după cum declară Volodimir Zelenskiy și confirmă Jens Stoltenberg, Secretarul General, un eveniment istoric. Cu adevărat istoric. Ucraina poate fi invitată oficial să adere la NATO printr-o procedură excepțională. Accelerată. Și fără a mai fi respectate cele mai importante dintre regulile aplicate până în prezent.
Pe parcursul ultimei întâlniri, de fapt o vizită inopinată a lui Jens Stoltenberg la KIEV, Volodimir Zelenskiy a insistat, din nou, asupra solicitării Ucrainei de a deveni parte a NATO. Printr-o procedură accelerată. Ba a mai pus și condiții. A cerut ca până la aderare, Ucraina să primească garanții de securitate. Suplimentare în raport cu cele pe care deja le primește. Și spre surpriza tuturor celor care au urmărit evenimentul, Jens Stoltenberg, experimentatul Secretar General NATO, a răspuns pozitiv cererilor lui Zelenskiy. Mai mult chiar. A afirmat, cu subiect și predicat, că toate statele NATO sunt de acord ca Ucraina să fie, oficial, invitată să adere. Evenimentul este cu totul și cu totul fără precedent. Jens Stoltenberg este unul dintre cei mai experimentați oameni politici și unul dintre cei mai destoinici diplomați. A fost prim-ministru al Norvegiei și, de la 1 octombrie 2014, deși mandatul oficial este de numai 4 ani, a deținut și deține și în acest moment poziția de Secretar General NATO. Pe care o va abandona în a doua parte a acestui an. Mircea Geoană, Secretarul General Adjunct, căruia i s-a prelungit, din nou, mandatul, urmând să devină pentru o vreme piesa principală. Cu o istorie la vârful NATO de peste 18 ani, Stoltenberg nu își poate permite să glumească. Și nici nu este de capul lui. Se știe că la butoanele adevărate NATO se află Statele Unite. Fără o decizie în acest sens a Washingtonului, era cu neputință ca Stoltenberg să facă afirmațiile pe care le-a făcut. Afirmații explozive.
De ce explozive? Pentru că regula de fier până în acest moment a fost, cum de altfel s-a întâmplat și în cazul României, ca niciun stat să nu poată intra în NATO decât dacă are parafate prin tratate, relații de bună vecinătate cu toate statele din jur. Ucraina nu îndeplinește aceste condiții nici în raport cu Belarus și cu atât mai puțin în raport cu Federația Rusă, cu care se află chiar în război. Este adevărat că Stoltenberg a mai făcut precizarea că intrarea Ucrainei în NATO se va produce după încheierea războiului. Dar invitația oficială? Până la summitul NATO de la Vilnius din iulie nu mai este prea mult timp. Se preconizează oare Stoltenberg? Cu garanții în spate din partea Washingtonului, că până în iulie, războiul se va încheia? Și cum să intre Ucraina în NATO, cu patru teritorii anexate de Federația Rusă? Va renunța la ele? Sau NATO mizează pe o contraofensivă Ucraineană atât de puternică, încât să elimine cu desăvârșire Federația Rusă de pe teritoriul care, de drept, aparține Ucrainei? Să ne imaginăm că răspunsurile la întrebările de mai sus sunt pozitive. Să admitem că NATO decide să facă excepție de la regulă. De la regula tratatelor de bună vecinătate. Să admitem că Federația Rusă nu va riposta în forță, considerând summitul de la Vilnius drept o provocare majoră și un pericol mortal pentru propria securitate. Mai există, însă, și alter reguli care trebuie obligatoriu îndeplinite, de un stat care dorește să adere la NATO. El trebuie să demonstreze că este cu adevărat democratic și să acorde drepturi egale nediscriminatorii, inclusiv politice și religioase tuturor naționalităților. Ucraina nu îndeplinește nici această condiție. Iar Volodimir Zelenskiy tocmai a semnat o lege care îi discriminează pe români, pe polonezi, și nu mai puțin pe ruși. Iar confiscarea așezămintelor de cult ale ortodocșilor români este în plină desfășurare. Să admitem că se va trece și peste asta. Și că românii și polonezii vor închide ochii. Dar cum rămâne cu regula de fier a unanimității, care a fost pe deplin respectată până în prezent? Stoltenberg ne-a garantat că toate statele NATO sunt de acord cu invitarea oficială a Ucrainei. De unde și cum a obținut el asemenea garanții? Mă întreb și întreb, pentru că Germania tocmai a reacționat. Precizând că nu este de acord cu aderarea accelerată a Ucrainei. Și că NATO nu ar trebui să se grăbească. Această poziție mă obligă să mă gândesc și la poziția Turciei. Care, deși este cea mai importantă putere NATO din Europa, are o politică nuanțată, atât în raport cu Ucraina, cât și în raport cu Federația Rusă. Până acum, în cele câteva zile care au trecut de la această bombă politică, Erdogan a tăcut. Dar când va reacționa, oare cum va reacționa?
Deși un stat în bună măsură distrus în urma acestui război, dacă războiul se va încheia până la vară, Ucraina va deveni ea însăși cea mai puternică armată NATO, desigur neatomică, sub aspectul numărului de combatanți, a instruirii și echipării acestora, precum și al armamentului de care va dispune. Întreg echilibrul puterii în interiorul NATO se va schimba radical. Iar situația se va complica dacă Ucraina va da curs proiectului avansat de Polonia, al unificării celor două state. În această situația, Ucraina, împreună cu Polonia, va deveni cel mai mare stat al Europei, surclasând Germania. În noua configurație, Statele Unite vor dispune, pentru mult timp de aici înainte, de un aliat extrem de puternic în Europa, în timp ce Federația Rusă se va simți, literalmente, încolțită.
