În Joia Mare, 5 aprilie, de la ora 19.00, timișorenii vor avea parte de un concert integral Mozart. Lucrările propuse de maestrul Radu Postăvaru, dirijorul concertului, sunt – Uvertura la opera „Clemenţa lui Tito”, Concertul pentru pian şi orchestră nr.24, KV 491 şi Simfonia nr. 41 în do major, KV 551.
În ultimul an al vieţii Mozart primeşte comanda de a compune o operă care să fie prezentată la sărbătoarea încoronării împăratului Boemiei, Leopold al doilea. Proiectul trebuia să-l primească Salieri, dar cei care-l sprijineau de puţină vreme pe Mozart, au fost mai puternici. Astfel, reprezentanţii Boemiei au semnat un contract cu impresarul Guardasoni pentru o operă de celebrare. Cum încoronarea era prevăzută pentru 6 septembrie 1791, Mozart, care era în lucru la opera „Flautul fermecat”, avea doar 18 zile. Astfel s-a născut opera „Clemenţa di Tito”, o dramă nobilă şi solemnă, după un text al lui Metastasio scris în 1734.
Opera a fost departe de calitatea „Flautului fermecat”, Alfred Einstein scriind că subiectul era prea artificial şi protagoniştii erau mai mult marionete decât personaje adevărate. Uvertura este în stil clasic, deschisă de solemne unisoane întrerupte de pauze, apoi dezvoltându-se în tema întâi, tema a doua mai cantabilă şi tema a treia în tempo fugat. Este o tipică opera seria, cu trimiteri la stilul nobil italian ce a predominat în Europa între 1710 şi 1770.
Concertul pentru pian de Mozart este al treilea dintr-o succesiune rapidă de trei concerte compuse în iarna anului 1785-1786, puţin înainte de premiera celebrei sale opere comice — „Nunta lui Figaro”. Premiera a fost la 7 aprilie la Burgtheater din Viena cu Mozart solist, el conducând orchestra de la pian, cum făcea deseori pianistul Jean-François Antonioli pe vremea când era oaspetele filarmonicii. Beethoven spunea că n-ar putea niciodată să compună un concert atât de frumos. Unii chiar afirmă că s-ar fi inspirat puţin din text pentru compunerea celebrului concert nr.3, ascultat pe scena Capitol luna trecută, pe data de 23. Şi Brahms a admirat concertul, propunându-i Clarei Schumann să-l cânte. Chiar a compus o cadenţă proprie pentru prima parte. Concertul este destul de întunecat, este tragic şi pasional, fiind una din rarele lucrări create de Mozart într-o tonalitate minoră.
În lunile de vară ale anului 1788, Wolfgang Amadeus Mozart a compus celebra Trilogie finală, ultima dintre cele trei fiind Simfonia nr. 41 în do major „Jupiter”, care va încheia seara de muzică din sala „Capitol”. Această minunată lucrare, luminoasă şi olimpică, nu lasă loc pentru tristeţe sau melancolie, cu toate că necazurile îl invadau pe Mozart, în special marea durere că doar cu o lună înainte, în iunie, îi murise fetiţa, Theresia, la numai 6 luni de viaţă. Numele dat simfoniei, „Jupiter”, cel al puternicului zeu, deşi este foarte sugestiv, nu a fost dat de Mozart, ci de impresarul său din Londra, Johann Peter Salomon. Această ultimă simfonie, un impunător monument, este o muzică senină, maestuoasă, însăşi tonalitatea aleasă dezvăluind intenţia de stabilitate, echilibru şi grandoare. Metafora de a fi denumită Jupiter s-a dovedit a fi inspirat aleasă. Ascultând-o vom înţelege de ce această ultimă simfonie a geniului muzicii îşi merită locul în Olimp –a explicat concertmaestrul Filarmonicii Banatul, Mircea Tătaru.
