Final apoteotic în lupta dintre Camera de Conturi Timiș și Primăria Timișoara. Administrația Fritz a fost zguduită din temelii de constările auditorilor Curții de Conturi care au dezvălui nereguli și ilegalități grave comise de conducerea și de către funcționarii primăriei, în mandatul 2020 – 2024.
Dup doi ani de procese, pe 20 noiembrie 2024, Curtea de Apel Timișoara a dat o sentință definitivă prin care validează constatările auditorilor de la Camera de Conturi Timiș, după ce la recursurile formulate, juriștii primăriei nu au reușit să aducă contraargumente valide care să convingă instanța de invaliditatea neregulilor constatate, săvârșite de administrația Fritz, în mandatul precedent.
Este vorba despre abateri și legalități grave și prejudicii foarte mari, pe care noua/vechea administrație Fritz trebuie să le îndrepte printr-o serie de măsuri reparatorii pe care nu le poate însă pune în aplicare și de prejudicii pe care, în ultimă instanță le va plăti de la bugetul local, adică exact din banii timișorenilor.
Vorba populară “nu-I problemă, are balta pește” de aplică perfect, administrația Fritz încercând să mulgă cât mai mulți bani de pe timișoreni, persoane fizice și agenți economici, forțând, n ultima săptămână a anului 2024, o hotărâre de Consiliu Local prin care să majoreze cotele taxelor și impozitelor, în mod ilegal, cu până la 50%. În condițiile în care Timișoara a fost orașul cu cele mai mari taxe locale din țară și în 2022 și 2023.
Revenind la procesul prin care Primăria Timișoara a încasat o lovitură directă și definitivă din partea Curții de Apel Timișoara, sunt multe aspecte (și destul de complicate) asupra cărora Camera de Conturi Timiș a dispus măsuri reparatorii.
Ele sunt prezentate în decizia 1150 / 20.11.2024 a Curții de Apel și fac referire la toate aspectele contestate de Primăria Timișoara, deși ele au fost constatate, documentate și fundamentate de către auditorii Camerei de Conturi Timiș încă din anul 2022.
Acum însă a venit vremea decontului pentru administrația Fritz.
Mișmașuri cu restituirea proprietăților
Atât juriștii Primăriei Timișoara cât și reprezentanții Curții de Conturi și-au expus argumentele și contraargumentele pe nu mai puțin de 48 de pagini din sentința Curții de Apel.
Contras susținerilor recurenților reclamanți (Primăria Timișoara – n.r.), Curtea reține că motivul de casare invocat nu este incident in cauză, pentru considerentele ce succed.
Prealabil analizării susținerilor recurenților-reclamanți, Curtea constată că nu s-a recurat abaterea prezentată la punctul 5 din partea constatativă a Deciziei nr. 32/19.08.2022, astfel încât cele dispuse de prima instanță cu privire la această măsură au intrat în puterea lucrului judecat și nu formează obiectul prezentei analize.
“Referitor la prima teza din pct. 4 din partea constatativ[, respectiv măsurile corespondente din partea dispozitivă a Deciziei nr. 32/19.08.2022 și a Încheierii nr. VI/17/21.06.2023, recurenții au susținut că în mod nelegal prima instanță reține necesitatea elaborării unei noi procedură, fără a motiva pe fond soluția adoptată, neținând cont de faptul că soluționarea cererilor formulate în baza legilor fondului funciar, inclusiv Legea nr. 231/2018, Legea nr. 87/2020 şi Legea nr. 263/21.07.2022, se face de către Comisia pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor-Timișoara.
Curtea nu-și poate însuși această critică, din considerentele cuprinse în hotărârea recurată, reieșind că prima instanță a reținut in mod judicios că la nivelul UATM Timișoara există Procedura operațională PO-55-ADMINISTRARE FOND FUNCIAR in cadrul Compartimentului Fond Funciar cu privire la activitatea de punere în aplicare a prevederilor legilor fondului funciar, însă atâta timp cât legislația a fost modificată, procedurile adoptate trebuie actualizate întrucât Comisiile de bond funciar sunt obligate să aplice legislația in vigoare la data la care au fost sesizate cu solicitările de fond funciar, in acest fel fiind evitată și gestionarea defectuoasă a cererilor solicitanților de titluri de proprietate, pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor in baza Legii nr. 231/2018 și Legea nr. 87/2020, gestionare defectuoasă constatată de auditorii publici.
Referitor la pct. 6 din partea constatativă, respectiv măsurile corespondente din partea dispozitivă a Deciziei nr. 32/19.08.2022 și a Încheierii nr. VI/17/21.06.2023, prima instanță a reținut că UATM Timișoara are obligația inventarierii generale a tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii ale entității, precum și a bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu, potrivit legii, astfel încât situațiile financiare anuale să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată, așa cum este reglementat la art. 9 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, .eu modificările și completările ulterioare, că inventarierea patrimoniului entității auditate nu s-a realizat cu respectarea in totalitate a dispozițiilor legale, iar valorificarea rezultatelor inventarierii nu s-a realizat corespunzător, fiind astfel încălcate dispozițiile legale prevăzute la art. 23 alin. (2) lit. d) și h) din Legea nr.273/ din 29 iunie 2006 privind finanțele publice locale.
În acord cu cele susținute de intimata-pârâtă, Curtea constată că, in ceea ce privește această măsură, motivele invocate de recurenții-reclamanți .nu evidențiază nici un motiv de nelegalitate a sentinței primei instanțe, aceștia neinvocând care prevederi legale au fost interpretate și aplicate greșit de instanța de fond. Prin cererea de recurs, recurenții învederează doar ce măsuri vor fi luate in vederea punerii in executare a măsurii, ceea ce echivalează cu o achiesare la aceasta”, se arată în sentința Curții de Apel.
Horticultura SA, Colterm și spitalele, rana deschisă pe unde se scurg banii
“Astfel, recurenții au arătat, referitor la măsura de inventariere a activelor fixe corporale deținute în patrimoniu sub orice titlu de către SC Horticultura SA, că aceste bunuri vor fi inventariate pe liste distincte şi înregistrate in conturi extrabilanțiere, analitic pentru fiecare mijloc fix in parte, că evaluarea bunurilor aflate in folosință sau administrarea societății se află în sarcina acesteia, urmând a li se comunica recurenților-reclamanți valoarea din raportul de evaluate in vederea înregistrării in programul de mijloace fixe, existent la nivelul UAT Timișoara, in calitate de proprietar, că în prezent imobilele aflate in folosința/administrarea unităților spitalicești sunt înregistrate in contabilitatea recurenților- reclamanți pe conturi extrabilanțiere, că în evidențele mijloacelor fixe sunt înregistrate doar cele finalizate în baza proceselor verbale de finalizare a lucrărilor și a fișei obiectivului, că în urma procedurii de inventariere a bunurilor imobile, din domeniul public al Municipiului Timișoara date in concesiune la Colterm SA, comisia constituită in baza dispoziției primarului, va consemna in procesul verbal de inventariere, diferențele de diminuare sau majorare urmând ca acestea să fie înregistrate in evidențele contabile ale Municipiului Timișoara, precum și în fișele de mijloc fix generate din programul informatic, existent la nivelul Serviciului Gestiune și Urmărire Contracte. că Serviciul Gestiune șți Urmărire Contracte a solicitat periodic, structurilor implicate, informațiile necesare completării acestuia. Recurenții-reclamanți au menționat faptul că pentru a putea genera formularul P4000 este necesară implicarea mai multor compartimente, datorită complexității acestuia.
Or, nici una din aceste susțineri nu se constituie într-o critică a soluției primei instanțe care să poată fi subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 pet.8 Cod procedură civilă.
Referitor la pct. 9 din partea constatativă, respectiv măsurile corespondente din partea dispozitivă a Deciziei nr. 32/19.08.2022 și a Încheierii nr. VI/17/21•06•2 23s recurenții-reclamanți au susținut, in esență, faptul că elaborarea unei proceduri operaționale cu operatorul Colterm in care să fie definiți de comun acord următorii termeni utilizați: pierderi induse financiare, pierderi tehnologice și subvenții, precum și modul lor de determinate, prin raportare la dispozițiile legale in vigoare, nu are un .temei legal și că stabilirea acestor aspecte prin intermediul unei proceduri operaționale este ilegală. Totodată, au invocat că obligativitatea achiziționării certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră aparține operatorului instalației, anume Colterm SA.
In acord cu cele susținute de intimata-pârâtă, Curtea constată că, in ceea ce privește această măsură, motivele invocate de recurenții-reclamanți nu evidențiază nici un motiv de nelegalitate a sentinței primei instanțe, aceștia neinvocând care prevederi legale au fost interpretate și aplicate greșit de instanța de fond, reiterând argumentele invocate in cererea de chemare in judecată.
Totodată, Curtea constată că deși prin sentința recurată, prima instanță, raportat la prevederile art. 431 a1in.2 Cod procedură civilă a reținut puterea de lucru judecat a celor statuate prin sentința civilă nr. 257/22.03.2023 pronunțată în dosarul nr. 3759/30/2022, rămasă definitivă prin respingerea recursului de Curtea de Apel Timiș prin decizia civilă nr. 859/28.09.2023, recurenții reclamanți nu au formulat nici o critică în acest sens, reiterând exclusiv susținerile din acțiune.
Colterm, o gaură neagră precum cărbunele
In ceea ce privește susținerile vizând certificatele verzi, Curtea precizează că prima instanță a reținut că asupra aspectelor privind achiziționarea certificatelor verzi pentru realizarea obiectivului major at asigurării continuității serviciilor de termoficare, cât și asupra altor aspecte privitoare la obligațiile reclamanților pe care aceștia le au in realizarea acestui obiectiv s-a pronunțat definitiv instanța de contencios administrativ, iar recurenții nu au criticat acest aspect.
Curtea constată că recurenții nu au formulat critici nici cu privire Ia susținerile primei instanțe în sensul că prin acțiunile de audit financiar anterioare, efectuate atât la nivelul UAT Timișoara cât și la nivelul operatorului CLT Colterm SA, s-a constatat că autoritățile administrației publice locale deliberative și executive nu au luat măsuri de remediere a abaterilor constatate in ceea ce privește asigurarea controlului asupra activității desfășurate de Colterm SA, care să fie exercitat în scopul asigurării continuității serviciului public de alimentare cu energie termică la nivelul UATM Timișoara, în condițiile legii, nefiind depuse la dosar înscrisuri care să infirme constatările auditorilor.
Or, potrivit dispozițiilor art. art. 8 din Legea nr. 325/2006, autoritățile administrației publice locale au atribuții de organizare, coordonare, monitorizare și control al serviciului public de alimentare cu energie termică, asigurând continuitatea serviciului public de alimentare cu energie termică și exercitând controlul acestui serviciu public, iar potrivit dispozițiilor art.129 alin. (1), (2), (4) și (7) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, consiliul local are obligația de a asigura cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local, relevante fiind și dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 109/2011, in conformitate cu care autoritatea publică tutelară are, în privința societăților similare COLTERM, atribuții de monitorizare și evaluare, prin reprezentanții săi în adunarea generală a acționarilor, a performanței consiliului de administrație, pentru a se asigura, în numele statului sau al unității administrativ-teritoriale acționar, că sunt respectate principiile de eficiență economică și profitabilitate în funcționarea societății.
Așadar, în raport de dispozițiile legale menționate, Curtea constată că în mod corect a reținut prima instanță că măsura dispusă la pct. 1.9 din Decizia nr. 32/21.06.2023 este temeinică și legală.
Referitor la pct. 13 din partea constatativă, respectiv măsurile corespondente din partea dispozitivă a Deciziei nr. 32/19.08.2022 și a Încheierii nr. VI/17/21.06.2023, recurenții-reclamanți au susținut că în mod eronat și fără un temei legal prima instanță nu a ținut cont de faptul că la fundamentarea prețului aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 507/2021, operatorul Colterm S.A. a luat in calcul un cost pentru gaze naturale de 517,58 lei/MWh, pre mai mare decât cel cu care acesta a achiziționat acest combustibil de pe piață în perioada ianuarie-martie 2022, că responsabilitatea pentru emiterea facturilor și încadrarea fiscală a TVA aplicabilă, revine in exclusivitate emitentului acestor facturi, că prima instanță nu a avut in vedere faptul că plățile au fost efectuate din creditele bugetare aferente capitolului 81.02.06 “Energie termică”, alineatul 40.03 “Subvenții pentru acoperirea diferențelor de preț și tarif”, cu respectarea termenului prevăzut de art.8 din Ordinul nr. 226/1485/273/2022, că plățile au fost realizate in conformitate cu Anexa nr.3 a Ordinului comun nr.226/1485/273/2022, că valoarea energiei termice livrată şi facturată populației este direct legată de valoarea subvenției acordate de la bugetul local, in valoarea acestei subvenții fiind incluse și sumele încasate de bugetul local de la M.D.L.P.A. in baza Legii nr.259/2021. De asemenea, au menționat că prin adresa nr.463845/02.05.2022, Ministerul Finanțelor le-a comunicat că natura sumelor plătite (transferate) de Municipiul Timișoara către COLTERM in baza Ordinului nr. 226/1485/273/2022 este aceea de subvenție și se reflecta in clasificația economică a cheltuielilor bugetare la titlul IV “Subvenții”, așa cum a procedat Municipiul Timișoara.
Cu privire la susținerile recurenților-reclamanți, Curtea precizează că măsura contestată are următorul conținut: Corectarea situație actuale generată de interpretarea eronată a prevederilor ordinelor M.D.L.P A. emise în baza Legii nr. 259/2021 in sensul recunoașterii creanței CLT Colterm SA stabilite de prevederile actelor administrative normative, anterior menționate, asupra sumelor primite în bugetul local prin alocarea de către stat prin intermediul M.D,L.P.A. sub formă de subvenție aferentă consumului de gaze naturale din sezonul rece 2021-2022 și, totodată, a datoriilor către această companie generate de actele administrative adoptate de autoritatea deliberativă. Solicitarea către CLT Colterm SA a corectării documentelor emise, întocmai cu prevederile ordinelor M.D.L.P.A. emise în baza Legii nr. 25972021 și, de asemenea, în conformitate cu prevederile fiscale în materie, eliminând taxa pe valoarea adăugată din această categorie de operațiuni ”.
Așadar, se impunea ca prima instanță să verifice dacă reclamanții au interpretat eronat prevederile ordinelor M.D.L.P.A. emise in baza Legii nr. 259/2021 în sensul recunoașterii creanței CLT Colterm SA stabilite de prevederile actelor administrative normative, asupra sumelor primite in bugetul local prin alocarea de către stat prin intermediul M.D.L.P.A. sub formă de subvenție aferentă consumului de gaze naturale din sezonul rece 2021-2022, dacă in conformitate cu prevederile fiscale în materie, se impunea eliminarea taxei pe valoarea adăugată din valoarea totala a subvenției acordate de 67.840.130 lei.
Or, prima instanță, interpretând și aplicând prevederile art. III alin. (1) din Legea nr. 259/2021 din 29 octombrie 2021 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 118/2021 privind stabilirea unei scheme de compensare pentru consumul de energie electrică și gaze naturale pentru sezonul rece 2021 – 2022, precum și pentru completarea Ordonanței Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea de facilități persoanelor care domiciliază sau lucrează in unele localități din Munții Apuseni și în Rezervația Biosferei “Delta Dunării”, art.2, art. 8 din Ordinul nr. 226/185/273/2022 pentru stabilirea procedurii privind acordarea subvențiilor prevăzute la art. III din Legea nr. 259/2021 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 118/2021, a constatat că UAT Timișoara a procedat la regularizarea subvențiilor acordate pentru diferențe de preț la energia termică produsă, livrată populației, datorată de bugetul local, eu contravaloarea subvenției acordate de Guvernul României prin MDLPA in sumă de 67.840.130 lei destinată acoperirii costurilor legate de achiziția de gaze naturale, destinate producerii de energie termică in perioada I noiembrie 2021 -31 martie 2022, constatându-se astfel utilizarea subvenției acordate de la bugetul de stat în sprijinul exclusiv al autorității locale, de compensare a efortului financiar al bugetului local (subvenție la energia termică livrată populației, aprobată prin HCL) și nu pentru acoperirea exclusivă a costurilor legate de achiziția de gaze naturale destinate producerii de energie termică în perioada 1 noiembrie 2021-31 martie 2022.
Curtea constată că în mod judicios a reținut prima instanță că deficiența constatată nu se referă la modul de înregistrare a subvențiilor primite din bugetul M.D.L.P.A in baza Legii nr.259/2021, ci la modul in care a fost operată și schimbată destinația acestora, aceasta fiind eronat stabilită pentru acoperirea contravalorii subvenției acordate din bugetul local aferentă cantității de energie termică livrată popula iei, fiind nerelevante susținerile recurenților in sensul că la fundamentarea pre ului aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 507/2021 operatorul Colterm S.A. a luat in calcul un cost pentru gaze naturale de 517,58 lei/MWh, pre mai mare decât cel cu care acesta a achiziționat acest combustibil de pe piață in perioada ianuarie-martie 2022, că responsabilitatea pentru emiterea facturilor şi încadrarea fiscală a TVA aplicabilă, revine in exclusivitate emitentului acestor facturi, că prima instanță nu a avut in vedere faptul că plățile au fost efectuate din creditele bugetare aferente capitolului 81.02.06 “Energie termică”, alineatul 40.03 “Subvenții pentru acoperirea diferențelor de preț și tarif”, cu respectarea termenului prevăzut de art.8 din Ordinul nr. 226/1485/273/2022.
Astfel, potrivit art. III alin.(1) din Legea nr. 259/2021 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 118/2021 pentru perioada cuprinsă între 01 noiembrie 2021 şi 31 martie 2022, Guvernul va aloca bugetelor unităților administrativ-teritoriale o subvenție pentru acoperirea creșterii prețului gigacaloriei in cuantum de 50% din diferența rezultată între prețul de achiziție al gazelor naturale și prețul plafonat al gazelor naturale de 0,250 lei/kWh, prevăzut la art. 6, alin.(1), lit.b) din OUG nr.118/2021”.
Prin Ordine ale MDLPA, au fost aprobate repartizări de sume către bugetele locale ale unor unități administrativ-teritoriale, reprezentând compensarea consumului de energie electrică și gaze naturale pentru sezonul rece 2021-2022.
Potrivit art.2, respectiv art. 8 din Ordinul MDLP nr.226/1485/27/2022 pentru stabilirea procedurii privind acordarea subvențiilor prevăzute la art. III din Legea nr. 259/2021 prevede: „Beneficiarii sunt bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, iar subvenția alocată vizează acoperirea costurilor legate de achiziția: -de gaze naturale, destinate producerii de energie termică in perioada 01 noiembrie 2021-31 martie 2022; -de păcură, destinată producerii de energie termică in perioada 01 noiembrie 2021-31 martie 2022,“,Primăriile transferă sumele producătorilor de energie termică în maximum 3 zile de la data înregistrării sumelor in conturile de venituri ale bugetelor locale, alocate prin bugetul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, potrivit prevederilor art. III din Legea nr. 259/2021, cu modificările și completările ulterioare„.
Așadar, subvenția alocată din surse proprii ale bugetului local are ca destinație acoperirea unei părți din valoarea energiei termice livrată populației, ca produs final, tratamentul fiscal fiind determinat in acest caz de aplicarea TVA, în timp ce subvenția acordată din bugetul MDLPA, potrivit Legii nr. 259/2021, este destinată acoperirii costurilor legate de achiziția de gaze naturale.
În același sens este și adresa nr. 594/19.08.2022 a Direcției Generale de Asistență pentru Contribuabili din cadrul ANAF, adresă in care se precizează că subvențiile acordate din bugetul MDLPA, potrivit Legii nr. 259/2021, nu se cuprind in baza de calcul a taxei pe valoarea adăugată, întrucât sunt subvenții acordate pentru acoperirea unor cheltuieli așa cum se precizează la pct. 30 alin. (2) din Normele metodologice date în aplicarea art. 269 alin, (1) din Codul fiscal. Or, raportat și la această adresă, în mod corect a reținut instanța de fond nerelevanța adresei nr.463845/02.05.2022 de care s-au prevalat recurenții-reclamanți.
Totodată, în mod corect a reținut prima instanță și prevederile art. 5.2 din OG nr. 36/2000 din 2 august 2006 privind unele măsuri pentru funcționarea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică a populației, potrivit cărora: „ (1) Pierderile induse de prestarea serviciilor publice de producție, transport, distribuție și furnizare a energiei termice pentru populație în sistem centralizat, înregistrate de operatorii economici din subordinea autorităților administrației publice locale, pot fi acoperite din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale.“.
În acord cu susținerile intimatelor, Curtea constată că aceste categorii de subvenții se încadrează in prevederile art. 286 alin, (1) lit. a) din Codul fiscal, ca fiind subvenții legate direct de prețul bunurilor livrate și/sau al serviciilor prostate ce se includ in baza de impozitare a taxei pe valoare adăugată, întrucât îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: subvenția este concret determinabilă în prețul bunurilor și/sau at serviciilor, respectiv este stabilită pe unitatea de măsură a bunurilor livrate și/sau a serviciilor prestate, in sume absolute sau procentual; cumpărătorii trebuie să beneficieze de subvenția acordată furnizorului/prestatorului, in sensul că prețul bunurilor/ serviciilor achiziționate de aceștia trebuie să fie mai mic decât prețul la care aceleași produse/servicii s-ar vinde/presta in absența subvenției, in timp ce, astfel cum s-a arătat supra, in cazul subvenției acordată din bugetul M.D.L.P.A. in baza Legii nr.259/2021 pentru acoperirea unor cheltuieli sau alte situa ii similare, respectiv care privesc acoperirea pre ului de vânzare at gazului, materie primă componentă in produsul final (energia termică livrată popula iei), nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la pct.30 alin. (1) din Normele metodologice date in aplicarea art. 269 alin. (I) din Codul fiscal, respectiv, nu este concret determinabilă in prețul energiei termice livrată populației pe unitatea de măsură, întrucât întreaga cantitate de energie termică este produsă pe baza mai multor elemente componente ale materiilor prime: (gaz. cărbune, păcură etc) dar și de parametrii tehnici, diferențe de calitate, de temperatură, etc. în asociere cu pierderile tehnologice ce diferă de la o perioadă la alta.
Față de cele expuse, Curtea conchide în sensul că în mod corect a reținut instanța de fond că stabilirea în mod eronat de către unitatea administrativ teritorială a caracterului subvențiilor acordate de la bugetul de stat prin MDLPA, ca fiind destinate in exclusivitate doar pentru acoperirea contravalorii subvenției acordate din bugetul local aferentă cantității de energie termică livrată populației, a condus, prin nerespectarea prevederilor legale, la imposibilitatea utilizării acestor sume in scopul prevăzut de legiuitor, respectiv acela de susținere respectiv de acoperire a creșterii prețurilor materiei prime utilizate (gazul), in producerea energiei termice furnizate populației, cu consecința inclusiv a diminuării cuantumului subvenției acordate cu contravaloarea taxei pe valoarea adăugată aferentă, că abaterile de la legalitate și regularitate nu vizează modul de înregistrare a subvențiilor primite din bugetul M.D.L.P.A in baza Legii nr. 259/2021, ei modul in care a fost operată și schimbată destinația acestora, aceasta fiind eronat stabilită pentru acoperirea contravalorii subvenției acordate din bugetul local aferentă cantității de energie termică livrată populației, fiind legală măsura contestată, respectiv aceea de a se corecta situația generată de interpretarea eronată a prevederilor ordinelor M.D.L.P.A. emise in baza Legii nr. 259/2021, nefiind incident motivul de casare invocat de recurenții-reclamanți.
Credit de la BERD, bir pentru timișoreni, cadou pentru bancheri
Referitor la pct. 15 din partea constatativă, respectiv măsurile corespondente din partea dispozitivă a Deciziei nr. 32/19.08.2022 și a Încheierii nr. VI/17/21.06.2023, Curtea constată că și în ceea ce privește această măsură, recurenții-reclamanți nu evidențiază nici un motiv de nelegalitate a sentinței primei instanțe, reiterând argumentele invocate in cererea de chemare in judecată, fără a formula nici o critică concretă raportat la cele reținute de instanța de fond.
Or, raportat la actele aflate la dosarul administrativ, prima instanță a reținut că nu au fost prezentate acte și documente legal întocmite din care să rezulte modalitatea de stabilire/determinare a cuantumului creditului BERD aferent fiecărui proiect înscris in Anexa nr.2 la HCL nr. 316/07.09.2021, că pentru proiectele care beneficiază de fonduri externe nerambursabile de la Uniunea Europeană, nu rezultă în mod explicit care sunt tipurile de cheltuieli aferente fiecărui obiectiv în parte, pentru care a fost contractat creditul BERD, având în vedere că, potrivit contractelor de finanțare încheiate în anii 2019/2020, valoarea acestora este asigurată din: fonduri europene nerambursabile; contribuție buget național nerambursabilă; cofinanțare valoare eligibilă buget local; valoarea TVA neeligibilă aferentă cheltuielilor eligibile; valoarea neeligibilă inclusiv TVA aferentă cheltuielilor neeligibile, că entitatea auditată nu a justificat în vreun fel neconcordanțele constatate între datele și informațiile cuprinse în obiectivele din Anexele 1 și 2 la HCL nr. 316/07.09.2021, că nu au fost prezentate documente legal întocmite din care să rezulte in mod concret atribuțiile stabilite pentru fiecare dintre persoanele implicate în inițierea și angajarea contractării de către Municipiul Timișoara a finanțării rambursabile externe cu BERD, că nu s-a asigurat transparența in stabilirea cuantumului împrumutului pentru fiecare obiectiv in parte, in exercitarea responsabilităților și atribuțiilor concrete pentru personalul implicat, iar lipsa documentelor și actelor care să susțină stabilirea cuantumului împrumutului pentru fiecare obiectiv in parte și destinația acestuia, raportat la sursele de finanțare care intră în componența valorii contractelor de finanțare încheiate in anii 2019 şi 2020 a afectat buna gestiune economico-financiară cu încălcarea prevederilor art. 23, art. 5I alin. (3), art. 54 alin 5 si 6 din Legea nr. 273/2006 .
În susținerea cererii de recurs, recurenții-reclamanți, fără a invoca în concret in ce constă nelegalitatea sentinței recurate, au reiterat susținerile din cererea de chemare in judecată, precizând că, in conformitate cu dispozițiile „Contractului de credit nr. 52471/23.12.2021, „perioada de angajament” înseamnă perioada care începe la data semnării Contractului și ia sfârșit in termen de 36 de luni de la data Contractului, data la care încetează obligația BERD de a dispune trageri din credit, respectiv 23.12.2024”. De asemenea, au adus precizări privitoare la implementarea proiectului de înnoire a flotei de tramvaie.
Or, Curtea constată că nici unul din aspectele arătate de recurenți nu combat legalitatea sentinței recurate, respectiv legalitatea măsurii contestate, multe dintre susținerile recurenților neavând legătură cu măsura dispusă la pct. 15 din decizie, măsură prin care s-a dispus: “justificarea cu acte și documente legal întocmite privind modalitatea de stabilire/determinare a cuantumului creditului BERD aferent fiecarui proiect inscris in Anexa nr. 2 la HCL nr. 316707.09.2021, cu precizarea tipurilor de cheltuieli in cadrul fiecărui obiectiv in parte, pentru care a fost contractat creditul BERD. Clarificarea diferențelor constatate între suma aprobată prin HCL nr. 316/07.09.2021 și cea prevăzută in contractul de credit nr. 52471/23. 12.20212, pentru obiectivul ”Actualizarea PMUD pentru Polul de Creştere Timișoara”. Prezentarea de acte şi documente legal întocmite privind justificarea modalității in care a fost stabilită valoarea estimată pentru Obiectivele “Actualizare PMUD pentru Polul de Creștere Timișoara” și “Studiu privind optimizarea rețelei de transport public (M6), inclusiv benzi dedicate “. Clarificarea neconcordanțelor între datele şi informațiile înscrise în contractul de credit nr. 52471/23.12.2021 și cele aprobate prin HCL nr. 316/07.09.2021, cu privire la obiectul achiziției în cazul obiectivelor ” Actualizarea PMUD pentru Polul de Creştere Timişoara” și “Studiu privind optimizarea rețelei de transport public (M6), inclusiv benzi dedicate”. Clarificarea neconcordanțelor între perioadele de trageri prevăzute în graficul prezentat de BERD şi perioada de tragere autorizată prin Hotărârea Comisiei de Autorizare a împrumuturilor Locale (CAIL) nr. 7047/17.02.2022, şi intrarea in legalitate, dacă aceasta se impunea. Stabilirea de sarcini și responsabilități concrete pentru fiecare dintre persoanele implicate în gestionarea împrumutului contractat cu BERD”.
Or, în condițiile în care recurenții reclamanți nu au arătat in ce constă nelegalitatea sentinței primei instanțe care a reținut că au existat deficiențe referitoare la contractarea finanțării rambursabile externe de la Banca Europeană pentru Reconstrucție şi Dezvoltare (BERD), Curtea conchide in sensul că în mod judicios a reținut aceasta că este legală măsura de la pct. 15 din partea constatativă.
Scamatoria cu Registrul spațiilor verzi
Referitor la pct. 10 din partea constatativă, respectiv măsurile corespondente din partea dispozitivă a Deciziei nr. 32/19.08.2022 şi a Încheierii nr. VI/17/21.06.2023, recurenții-reclamanți au învederat faptul că in mod eronat şi fără un temei legal prima instanță a menținut această măsură a Curții de Conturi întrucât nu a ținut cont de faptul că după încheierea misiunii de audit a fost demarată procedura de achiziție a serviciilor de întocmire a Registrului local al spațiilor verzi, finalizată cu semnarea contractului nr. 1/06.01.2023. De asemenea, recurenții reiterează susținerile din fața primei instanțe, cu privire la procesul- verbal de constatare şi sancționare a contravenției Seria. GNM nr. 09097 întocmit de către Garda Națională de Mediu-Comisariatul General – Serviciul Comisariatul Județean Timiș.
Raportat la susținerile recurenților, Curtea constată că, in ceea ce privește și această măsură, motivele invocate de recurenții-reclamanți nu evidențiază nici un motiv de nelegalitate a sentinței primei instanțe, aceștia neinvocând care prevederi legale au fost interpretate și aplicate greșit de instanța de fond.
De asemenea, Curtea constată că recurenții nu critică cele reținute de prima instanță în sensul că nu au formulat apărări cu privire la toate aspectele consemnate de către auditori în cadrul descrierii acestei abateri de la regularitate, limitându-se exclusiv la sancțiunea aplicată de Garda Națională de Mediu, precizând demersurile pe care le-au întreprins în vederea întocmirii Registrului Local al Spațiilor Verzi și nici în ceea ce privește această abatere nu au făcut dovada contrară, respectiv nu au făcut dovada că ar fi fost dispuse măsuri de analiză și cercetare in vederea stabilirii unor eventuale persoane responsabile. Faptul că recurenții invocă că nu este nicio persoană răspunzătoare sub acest aspect, nu înlătura obligația acestora de a efectua un raport de analiză și cercetare în care să consemneze rezultatul final, iar reiterarea susținerilor in sensul că amenda aplicată este nelegală nu înlătură constatările auditorilor publici întrucât legalitatea și temeinicia unui proces verbal de contravenție se analizează doar pe calea plângerii contravenționale, iar recurenții nu au făcut dovada anulării în instanță a procesului verbal, astfel cum in mod întemeiat a reținut prima instanță.
Față de cele expuse, Curtea conchide în sensul că, în mod judicios a reținut prima instanță că se impune a se menține ca temeinică și legală măsura dispusă la pct. II. 1 din Decizia. 32/19.08.2022 a Camerei de Conturi Timiș.
Japca cu cinematrografele
Referitor la pct. 11 din partea constatativă, respectiv măsurile corespondente din partea dispozitivă a Deciziei nr. 32/19.08.2022 și a Încheierii nr. VI/17/21.06.2023, recurenții-reclamanți au susținut, în esență, că în mod eronat și fără un temei legal prima instanță a menținut această măsură a Curții de Conturi întrucât nu a ținut cont de faptul că recurenții-reclamanți aveau obligația, conform art. II din Legea nr.303/2018, de a asigura reabilitarea, dotarea și modernizarea cinematografelor in termen de maximum 4 ani de la momentul preluării, că în cadrul certificatului de urbanism, la regimul juridic, nu este specificat niciun litigiu, în acest sens fiind și adresa Direcției Clădiri, Terenuri și Dotări Diverse în cadrul căreia se specifică – pentru nr. top 1917/635-637/a, nu figurează litigii, situație în care apreciază că nu s-a creat niciun prejudiciu, la data realizării achiziției, municipiul Timișoara deținând dreptul de proprietate asupra imobilului.
Contrar susținerilor recurenților, în acord cu cele reținute de prima instanță, Curtea constată că în mod nelegal recurenții au procedat la angajarea, ordonanțarea, lichidarea și plata unor cheltuieli aferente unor servicii de proiectare (DALI), pentru obiectivul de investiții
„Reabilitare imobil Cinematograf Fratelia”, în condițiile în care imobilul în cauză făcea obiectul unui litigiu de revendicare a acestuia, litigiul fiind soluționat definitiv, în favoarea unei persoane fizice.
Cu privire la susținerea recurenților că în cadrul certificatului de urbanism, la regimul juridic, nu este specificat niciun litigiu, fiind invocată și adresa Direcției Clădiri, Terenuri și Dotări Diverse în cadrul căreia se specifică pentru nr. top 1917/635-637/a, nu figurează litigii, în mod corect a reținut instanța de fond că, în data de 06.07.2017, persoana care a revendicat imobilul pornește acțiune civilă pe rolul Tribunalului Timiș, acțiune soluționată prin Decizia civilă nr. 85 din 07.04.2022 în cazul dosarului nr. 6151/30/2017 prin dispunerea restituirii in natură a imobilului situat în Timișoara, str. Izlaz nr. 40 jud. Timiş, înscris in CF nr.1185 Chișoda.
Așadar, deși imobilul era revendicat încă din anul 2017, Municipiul Timişoara a încheiat Contractul de prestare de servicii nr. 118/27.08.2019 en prestatorul SC RHEINBRUCKE SRL, având ca obiect: „prestarea serviciilor de proiectare şi asistență tehnică din partea proiectantului pentru realizarea obiectivului de investiții DALI + PT Reabilitare imobil Cinematograf Fratelia Timişoara, str. Izlaz nr. 40″.
Referitor la prevederile articolul 41 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 de care s-au prevalat recurenții, Curtea precizează că potrivit acestor prevederi legale, distrugerile și degradările cauzate imobilelor care fac obiectul prezentei legi după intrarea in vigoare a acesteia și până în momentul predării efective între persoana îndreptățită cad în sarcina deținătorului imobilului. Însă aceste dispoziții legale vizează doar lucrări de conservare a imobilului, astfel încât în cauză nefiind in discuție cheltuieli de întreținere în sensul Codului civil, ci lucrări de reparații capitale, de natura investițiilor, în mod judicios a reținut Tribunalul că entitatea auditată era obligată să se asigure că imobilul supus reabilitării are regimul juridic clarificat și neprocedând astfel au fost încălcate dispozițiile art. 14 alin. (2), (3) și art. 23, alin. (2), lit. c), art. 51 alin. (3), art.54 alin. (6) din Legea nr. 273 din 29 iunie 2006 privind finanțele publice locale.
Schönherr și Asociații SCA, avocați scumpi plătiți degeaba
Referitor la pct. 12 din partea constatativă, respectiv măsurile corespondente din partea dispozitivă a Deciziei or. 32/19.08.2022 și a Încheierii nr. VI/17/21.06.2023, recurenții-reclamanți au susținut că în mod eronat şi fără un temei legal evident prima instanță a menținut această măsură a Curții de Conturi întrucât nu a ținut cont de faptul că pretinsa existență a unor abateri cu privire la inițierea și derularea contractului de asistență juridică încheiat între Municipiul Timişoara şi Schönherr și Asociații SCA, este nesusținută legal şi probațional.
Raportat la susținerile recurenților cu privire la această măsură, Curtea constată că în afară de cele anterior menționate, recurenții-reclamanți au reprodus integral argumentele din cererea de chemare in judecată, respectiv paginile 29-47, fără a formula nici o critică concretă raportat la cele reținute de prima instanță, iar simpla lor susținere redată supra nu echivalează cu o critică ce ar putea fi subsumată unuia din motivele de casare reglementate de art. 488 alin.1 pet. 8 Cod procedură civilă.
Precizează Curtea că din analiza prevederilor art.486 alin.I lit.d), art. 488 alin. 1, art. 489 a1. 1 şi al. 2 Cod de procedură civilă, reiese un regim procesual restrictiv în privința recursului — în considerarea caracterului extraordinar al acestei căi de atac (consacrat în mod expres prin cartea II-a, titlul II cap. 111 din codul de procedură civilă), regim care se caracterizează prin aceea că recursul nu declanșează o nouă judecată în fond, neavând caracter devolutiv, iar motivele pentru care poate fi declarat, privesc exclusiv legalitatea hotărârii și sunt strict și limitativ prevăzute de lege. Prin urmare, partea nu are deschisă calea de atac a recursului pentru orice fel de nemulțumiri, ci numai pentru îndreptarea eventualelor erori pe care instanța de fond le-ar fi săvârșit cu ocazia judecății și care se încadrează în unul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. 1 pct. 1-8 Cod procedură civilă.
În speță, raportat la conținutul măsurii contestate, respectiv: „Stabilirea întinderii reale a prejudiciului (pagubă + beneficii nerealizate) şi luarea măsurilor de recuperare integrală a acestuia, reprezentând contravaloarea plăților nelegale efectuate pentru activități înscrise în rapoartele de activitate, care nu fac obiectul celor 3 (trei) obiective pentru care a fost aprobată achiziția serviciilor juridice prin HCL nr. 89/I6.03.2021. Justificarea cheltuielilor efectuate in anul 2021-2022 privind operațiuni prevăzute în conținutul obiectului contractului de asistență juridică nr. 1060467/25.05.2021 în anexa la contract – Scrisoarea de angajament nr. 1060467/25.05.2021, ca și obligație a prestatorului, raportat la cerințele caietului de sarcini și la scopul prevăzut de HCL nr. 89/16.03.2021. Analizarea cauzelor care au condus la efectuarea de plăți pentru servicii juridice care nu an avut ca rezultat îndeplinirea obiectivelor aprobate de Consiliul Local al Municipiului Timișoara prin HCL nr. 89/16.03. 2021 şi luarea măsurilor care se impun, potrivit prevederilor legale, cu atragerea formelor răspunderii materiale, disciplinare, civile, penale, etc. in condițiile legii”, prima instanță a reținut că apărările reclamanților nu sunt de natură a proba nelegalitatea măsurii dispuse, întrucât, deși a fost elaborată o strategie pentru atingerea celor 3 obiective iar din rapoartele de activitate lunară rezultă faptul că au fost efectuate analize juridice, consultanță juridică, au fost redactate documente și instrumentate dosare în instanțele de judecată de către societatea de avocatură, la momentul acțiunii de audit nu au fost puse la dispoziția e00chipei de audit acte şi documente din care să rezulte deciziile entității auditate cu privire la măsurile concrete care se impuneau a fi luate in baza acestor servicii juridice şi nici documente privind stabilirea de atribuții si responsabilități in acest sens in sarcina personalului din cadrul aparatului de specialitate al Primarului, respectiv acte şi documente care sa arate acțiunile întreprinse şi demersurile efectuate in vederea indeplinirii cerințelor prevăzute in caietul de sarcini, din care să rezulte progresul în obținerea impactului vizat, raportat la efortul financiar suportat din bugetul ·local, astfel încât, față de prevederile pct. 2 şi pct.3 din Ordinul nr. 1792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonarea şi plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum şi organizarea, evidența şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale, măsura contestată este legală.
Or, recurenții-reclamanți nu au formulat nici o critică concretă cu privire la cele reținute de prima instanță, reiterând şi prezentând parcursul acțiunilor desfăşurate de către societatea de avocatură, cu enumerarea acțiunilor întreprinse şi a documentelor elaborate de către aceasta, deşi raportat la conținutul măsurii, teza a -II- a, prezentarea respectivelor documente nu este de natuă a infirma legalitatea măsurii deoarece vizează executarea acesteia, respectiv justificarea cheltuielilor efectuate în anul 2021-2022 privind operațiuni prevăzute în conținutul obiectului contractului de asistență juridică nr. 1060467/25. 05. 2021 cu anexa la contract – Scrisoarea de angajament nr. 1060467/25. 05.2021, ca şi obligație a
prestatorului, raportat la cerințele caietului de sarcini şi la scopul prevăzut de HCL nr. 89/16.03.2021, aspect ce nu se analizează în acest cadru procesual.
În ceea ce privește susținerea recurenților că auditorii au reținut că au fost acceptate spre decontare către Schönherr și Asociații SCA, cheltuieli pentru activități care intră în atribuțiile și responsabilitățile personalului entității şi care exced obiectivelor propuse prin HCL nr. 89/16.03.2021, recurenții au invocat prevederile art.1 alin. (2) din Ordonanța de urgență nr. 26/2012, precizând că prin Hotărârea nr. 89 din 16.03.2021 s-a aprobat de către Consiliul Local al Municipiului Timișoara achiziționarea serviciilor juridice tocmai in considerarea faptului că acestea erau necesare ținând cont de volumul și complexitatea activității desfășurate.
OF, astfel cum a reținut Tribunalul, prin HCL nr. 59/16.03.2021 a fost aprobată achiziționarea de servicii juridice, hotărârea având la bază Raportul de specialitate emis de către Serviciul Juridic, Raportul de specialitate emis de către Compartimentul Termoficare, Rețele de gaz, Avizul Direcției Economice și Referatul de aprobare a proiectului de hotărâre emis de către Primar și Viceprimar, ulterior fiind încheiat Contractul de asistență juridică nr. 1060467/25.05.2021 și Scrisoarea de angajament nr. 1060467/25.05,2021, care face parte integrantă din acesta cu Schönherr și Asociații SCA – Societate Civilă de Avocați, pentru asigurarea de servicii de asistență, reprezentare și consultanță juridică către Municipiul Timișoara pentru atingerea obiectivelor propuse prin HCL nr. 89/16.03.2021.
Așadar, deși potrivit art.1 alin. (2) din Ordonanța de urgență nr. 26/2012, în situații temeinic justificate, în care activitățile juridice de consultanță, de asistență şi/sau de reprezentare, necesare autorităților şi instituțiilor publice prevăzute la alin. (1), nu se pot asigura de către personalul de specialitate juridică angajat in aceste entități, pot fi achiziționate servicii de această natură, potrivit aceloraşi dispoziții legale, aceste servicii puteau fi achiziționate, in condițiile legii, numai cu aprobarea consiliului local. Or, atâta timp cât prin HCL nr. 89/16.03.2021 s-a aprobat doar asigurarea de servicii de asistență, reprezentare şi consultanță juridică către Municipiul Timişoara pentru atingerea celor 3 obiective, se impunea ca recurenții-reclamanți să facă dovada existenței unei Hotărâri de consiliul local emisă în temeiul art.1 alin. (2) din Ordonanța de urgență nr. 26/2012 pentru celelalte activități care nu fac obiectul celor 3 obiective pentru care a fost aprobată achiziția serviciilor juridice prin HCL nr.89/16.03.2021.
Concluzie… defintivă
“Față de cele expuse, având în vedere că nu se identifică în cuprinsul cererii de recurs nicio altă critică concretă de nelegalitate la adresa hotărârii instanței de fond, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluția pronunțată de instanța de fond şi la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia şi nu doar reiterarea integrală şi exclusivă a argumentelor de la paginile 29-47 din cererea de chemare in judecată, Curtea conchide in sensul că prima instanță a făcut o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor pct. 2 şi pct.3 din Ordinul nr. 1792/2002. reținând legalitatea măsurii contestate.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 496 alin.l Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul dedus judecății, iar in baza art. 453 din acelaşi act normativ, va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în cauză”, au concluzionat magistrații Curții de Apel Timișoara.
