Aproape nu mai este o seară liniștită în Timișoara, în sărmana Timișoara, ajunsă de plânsul lumii. De la dezastrul fonic de pe Bega, uneori Piața Unirii, de la chefurile sălbatice, cu manele și țipete isterice de prin cartiere, ultima ”modă” este alta. Pe cer! Focurile de artificii lansate pentru că un puști a împlinit 18 ani sau altul (alta) 10, lansate pentru că s-a căsătorit (sau divorțat!) vreun cuplu, până la alte pretexte, pe care le folosea doar Ludovic al XIV-lea, acel Rege-Soare, avem o listă de năzdrăvănii. Contează doar că focurile ce se trag par similare celor din Revoluția de la Timișoara. Se sperie copiii, animalele de companie, oamenii din case, de pe străzi. Unii povestesc că le sare inima din piept! Inuman, nu? Cine dă aprobări pe domeniul public pentru focuri de artificii? Primăria? Nu! Poliția? Da, Serviciul de Arme și Muniții! Cum este posibil? În Franța, doar în data de 14 iulie, de Ziua Franței, se lansează focurile de artificii sau pentru evenimente extraordinare ale țării, cu anunțarea publicului. În SUA, doar în patru iulie, de Ziua Independenței! Sau pentru o victorie extraordinară împotriva unui inamic.
La noi, ”fulgerele și trăsnetele” de pe cerul Timișoarei nu mai au nicio valoare de sărbătoare. Este totul un ritual repetabil, periculos, mai ales în vremea acestei secete profunde, pericole de incendii, așa cum spunea și vice-primarul Cosmin Tabără, unul dintre responsabilii Primăriei Timișoara, care a fost deja solicitat de către unii cetățeni ai Timișoarei. Firmele de artificii sunt profitabile, nu au nicio problemă financiară, au doar una morală. Dar din păcate, tema moralității în anumite activități este exonerată total.
În nebunia și demența create în oraș, lumea se revoltă tot mai mult, nemulțumirile cresc, vara este grea, dar ne întrebăm ce o să fie la iarnă? Ne vom încălzi la focurile de artificii? Ne vom bucura de artificiile de pe cer, în lipsa scânteii din sursele de încălzire?
Bubuiturile de pe cerul Timișoarei, frica de arme, alimentată chiar de războiul de lângă noi, spaima transmisă sistematic chiar prin canalele mediatice, toate produc amplificarea procesului de ”sărbătoare” prin scântei penibile.
Așa se ”bombarda” la revoluție. Așa era produsă spaima, în noapte. Noi, noaptea, evident, eram ținuți în case. Acum, noi, noaptea, ne întrebăm în ce țară este posibilă această debandadă fonică fără sens?
