Adrian Orza, fost viceprimar și consilier local în Timișoara, a găsit mai multe probleme la ultimul comunicat de presă al Casei de Cultură, instituție din subordinea Consiliului Local Timișoara. Comunicatul anunța, de fapt, programul evenimentelor de la „Banatica”, evenimentul care reunește, în acest an, Ruga Timișoarei și Festivalul Minorităților.
Principala critică a lui Orza pornește de la un vers dintr-o piesă a Subcarpați – formație care îmbină hip-hopul și muzica electronică cu muzica populară –, pe care reprezentanții Casei de Cultură l-au folosit ca slogan al evenimentului – „Folcloru’-i oxigen pentru un popor astmatic”. „Nefericită, neinspirată și nepotrivită metafora aleasă de Casa de Cultura a Municipiului Timișoara, aflata sub egida Primăriei, pe post de logo al unui eveniment de tradiție folclorică: „Folclorul e oxigen pentru un popor de astmatici (popor astmatic – n.r.)”.
Fostul viceprimar consideră că o instituție publică „nu își poate permite luxul unei licențe poetice, folosită mai degrabă de un artist, muzicant, sau trubadur într-un context artistic oarecare pe post de eticheta peiorativă”. În opinia acestuia, ar fi trebuit folosite „gesturi echilibrate și oficiale, nu neapărat reci, dar serioase”.
„Casa de Cultură a fost mai mult decât neinspirată vorbind despre un popor de astmatici în contextul unei sărbători de tradiție, mai ales în ecuația administrativă actuală -chiar europeană- a faptului că șeful autorității locale e cetățean străin, punându-l pe acesta din urmă într-o ipostază nefericită pe care sunt convins că nu a dorit-o. Context care poate fi interpretat ca ofensator la adresa timișorenilor, respectiv a românilor. De faptul ca acest eveniment e băgat la minorități, iar consistența lasă de dorit, nu mai vorbesc…”, mai scrie Orza, care dă și o „posibilă bibliografie viitoare”:
„Muzica populară românească formează un ansamblu impunător, un tezaur scump, de la care se vor inspira compozitorii noştri… Întrevăd o dezvoltare posibilă în viitor. A crea în caracter românesc, fără aservirea la motiv. Iau asupra mea vina de a nu fi recurs într-o măsură mai mare la folclorul românesc.” – George Enescu
„Am învăţat de la marele Enescu să caut muzica pretutindeni, în folclor, în natură, fără prejudecăţile snobilor. Degeaba râvneşti să atingi înălţimile, să experimentezi o modernitate rece, chinuită, dacă nu ai scris nicio piesă miniaturală, ca un diamant mai valoros decât orice taluz zgomotos de zgură. Am descoperit că oamenii n-au uitat să viseze la muzica muzicală, să se bucure, să se vindece prin ea” – Eugen Doga, inspirat de Enescu.
