În spiritul tradiției de a-și cinsti marii profesori pe care îi are, Universitatea Politehnica Timișoara l-a sărbătorit luni, 8 noiembrie 2021, la Biblioteca UPT, pe prof. emerit dr.ing. Ioan-Gheorghe Carțiș, DHC.
El a fost rector al instituției în perioada 1996-2004, una dintre personalitățile proeminente ale învățământului superior timișorean, la împlinirea vârstei de 85 de ani. Conducerea actuală a UPT a dorit să-și exprime, astfel, aleasa prețuire și profunda apreciere pentru dăruirea cu care, în calitate de profesor, prorector și rector, domnul Ioan-Gheorghe Carțiș s-a dedicat activității științifice, didactice, manageriale și de cercetare în cadrul Universității Politehnica Timișoara. De numele său se leagă ascensiunea Universității Politehnica în anii dificili de după decembrie 1989 și păstrarea acestei instituții în topul universităților din țară și nu numai, extinderea colaborării internaționale, deschiderea către mediul socio-economic și, nu în ultimul rând susținerea acordată sportului timișorean atât în vremurile bune, dar mai ales în cele de răscruce.
Evenimentul a fost organizat în sistem hibrid, cu o prezență fizică redusă, dar cu o audiență largă în mediul online, fiind transmis live pe pagina de Facebook a Universității Politehnica Timișoara.
În deschiderea evenimentului, moderat de prof.dr.ing. Ivan Bogdanov, rectorul Universității Politehnica Timișoara, conf.univ.dr.ing. Florin Drăgan, a evocat personalitatea profesorului, rectorului și omului de sport Ioan Carțiș, în mandatul căruia au fost puse bazele multora dintre coordonatele actuale ale UPT, prin prisma experienței personale în relația cu sărbătoritul.
Președintele Senatului Universității Politehnica Timișoara, prof.univ.dr.ing. Radu Vasiu, a rememorat modul în care l-a cunoscut pe Omul și Rectorul Ioan Carțiș, într-o perioadă dificilă, care a reprezentat începutul marilor transformări din UPT.
Un alt fost rector al UPT, prof.univ.dr.ing. Viorl-Aurel Șerban și-a amintit despre eleganța în exprimare și comportament ale profesorului și mentorului său, care l-a susținut mereu și i-a impulsionat cariera, atât pe linia didactică și de cercetare, cât și pe cea sportivă.
Profesorul Ioan Carțiș a primit, cu ocazia aniversării celor 85 de ani, plachete de onoare pentru întreaga activitate din partea conducerii Universității Politehnica Timișoara, din partea Fundației Politehnica, iar din partea Clubului Sportiv, pe care l-a susținut mereu, a primit un tricou actual al echipei Politehnica Timișoara, cu numele său și cu numărul 85.
Pentru a-l felicita pe profesorul Ioan Carțiș, au avut intervenții online foștii miniștri ai educației Ecaterina Andronescu și Andrei Marga, președintele filialei timișorene a Academiei Române, Dan Dubină, prorectorul Universității din Gelsenkirchen, Waltraut Brandl (absolventă a UPT), fostul director al Operei din Viena și coleg cu sărbătoritul, Ioan Holender, foștii rectori ai universităților timișorene Păun-Ioan Otiman și Ioan Talpoș, dar și colegii și prietenii Nicolae Neguț, Vladimir Crețu, Aurel Ciugudean.
Născut la 8 noiembrie 1936, Oradea, Ioan-Gheorghe Carțiș a absolvit cursurile Şcolii Medii Electrotehnice din Timişoara în anul 1954, iar în anul 1959 a absolvit cursurile Facultăţii de Mecanica a Institutului Politehnic din Timişoara. Între anii 1959 -1961 a fost încadrat în producţie ca şef de secţie fabricaţie la Centrul Mecanic din Timişoara. Din 1961 până în 2006, a fost cadru didactic la Universitatea Politehnica Timişoara urcând toate treptele ierarhiei universitare: 1961-1968 asistent, 1968- 1977 şef de lucrări, 1977-1990 conferenţiar, iar din 1990, profesor universitar. A desfăşurat o bogată şi rodnică activitate tehnico-inginerească, didactică, ştiinţifică şi de conducere administrativă.
Activitatea didactică de bază a fost centrată pe discipline din domeniul tratamentelor termice şi al studiului metalelor, domenii în care şi-a adus importante contribuţii la înfiinţarea şi dotarea unor laboratoare de profil, în introducerea de noi lucrări de laborator şi în elaborarea unor materiale didactice şi cărţi de specialitate în domeniu.
Activitatea ştiinţifică se regăseşte atât în domeniul cercetărilor fundamentale, cu referire la transformările structurale şi proprietăţile suprafeţelor prelucrate prin eroziune electrică, rezultate prezentate în teza de doctorat (1973), precum şi cu referire la tratamente termochimice (nitrurare) în plasma. Cercetările aplicative sunt orientate în principal în direcţia optimizării tehnologiilor de tratament termic şi termochimic. A publicat peste 130 lucrări ştiinţifice, din care 40 au avut aplicare directă în industrie. Este conducător de doctorat în domeniul „Ştiinţe inginereşti”, specialitatea „Ştiinţa materialelor”, din 1991.
Activitatea social-administrativă desfăşurată a fost bogată şi diversă, semnificative fiind: membru al Consiliului Profesoral şi membru al Senatului universităţii (peste 20 ani); şef al Catedrei de „Tehnologia Construcţiilor de Maşini” (1985- 1990); prorector al Politehnicii (1990- 1996); rector al Politehnicii (1996- 2004); preşedinte al Clubului sportiv „Politehnica” şi ulterior preşedinte de onoare.
În calitate de rector, a avut importante inițiative la dezvoltarea și modernizarea învățământului, la dezvoltarea și îmbogățirea patrimoniului universității. Preocupări statornice a avut și în privința revigorării în instituție a cercetării științifice în toate componentele ei, fapt care a situat Universitatea Politehnica Timișoara în primele locuri în peisajul universităților din România. A avut, de asemenea, un rol important în extinderea colaborării internaționale a instituției. O preocupare încununată de succes a fost și aceea de deschidere a universității către mediul socio-economic, meritorie fiind și contribuția să la atragerea de investiții cu capital străin în Timișoara. Demn de remarcat este faptul că de la 7.000 de studenți, cât avea Politehnica în 1996, când a preluat primul mandat de rector, printr-o strategie clară și cu multe insistențe, prin atragerea mediului economic, a părinților și elevilor a reușit ca la finalul celui de-al doilea mandat să crească numărul de studenți la 13.000.
Nici partea de gestionare a patrimoniului Politehnicii nu a fost ușoară. UPT a moștenit un patrimoniu foarte mare – poate cel mai mare dintre universitățile timișorene -, dar care era într-o stare lamentabilă. În mandatul său de rector a fost reabilitat acest patrimoniu și s-au făcut câteva investiții de răsunet. Au fost înființate casele Politehnicii, dar mai ales Casa Politehnicii II, care a fost adusă, cu trudă, la standarde moderne. Apoi, bazele sportive, cu terenuri de tenis, fotbal, handbal, bazine acoperite etc. A preluat Sala Senatului în paragină, iar astăzi este una emblematică. Realizare care îi este cea mai dragă și cu care se mândrește, este Biblioteca UPT. A luptat mult pentru a-i convinge pe membrii să fie de acord cu proiectul și să aprobe finanțarea. Chiar dacă nu s-a finalizat în mandatul său, de bibliotecă beneficiază acum cadrele didactice, studenții și nu numai.
Nu în ultimul rând, s-a implicat foarte mult – și cu succes – în activitatea sportivă, cea care, alături de educația de înaltă clasă, a dat o notă de distincție Universității Politehnica din Timișoara. Profesorul Ioan Carțiș a fost, de-a lungul vremii, aproape de fotbalul alb-violet, și în vremurile bune, dar mai ales în cele de răscruce. În calitate de rector al Universității Politehnica, s-a zbătut să readucă Timișoara fotbalistică în prim-plan, într-un moment în care întregul fenomen părea să se fi prăbușit de tot.
Dăruirea de care a dat dovadă de-a lungul carierei i-a adus o multitudine de diplome și distincții. La loc de cinste între acestea stau Ordinul Național Serviciul Credincios în Grad de Cavaler (2002), titlul de Cetățean de Onoare al Timișoarei (2012), Doctor Honoris Causa al Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad (2003), „Conferenţiar evidenţiat” distincţie a Ministerului Învăţământului (1988).
Pentru întreaga sa activitate că dascăl, om de știință și conducător al Universității Politehnica Timișoara, profesorul Ioan Gheorghe Carțiș și-a câștigat stima studenților, a corpului didactic și a cetățenilor din Timișoara. Dar și a familiei, care a însemnat mereu pentru el mai mult decât orice.
