Colonizatorii spanioli și portughezi îi amăgeau pe amerindieni cu bile colorate, oglinzi, obiecte lucioase și colorate în schimbul unor mirodenii și alte bogății naturale, despre care Europa nu auzise încă în secolele XV – XVI. Le-au mai dat și arme de foc, pentru a ațâța triburile indigene să se omoare mai eficient, între ele. Tot coloniștii le-au adus nebănuite „miracole”, cum ar fi alcoolul și boli pentru care indigenii nu aveau anticorpi. Iar pe cei ce au scăpat de boală, de glonț sau de tăișul sabiei, i-au transformat în sclavi. Mirific.
Ajungem în anul 2024. România comemorează 35 de ani de la cea mai tristă bucurie a ei, de la 1918 încoace: Revoluția anticomunistă, care a început la Timișoara, pe 16 decembrie 1989.
Atunci a fost un moment de ireal extaz și bucurie, pentru că românii erau (credeau că vor fi) liberi și că au scăpat de dictatura comunistă și de Ceaușescu și aparatnicii săi infernali.
Dar Decembrie #remeber1898 este în primul rând o lună de DOLIU, pentru că în revoluția/revolta/diversiunea aceea au murit oameni nevinovați, alții au fost arestați și bătuți, alții arși la crematoriu, alții dispăruți, alții împușcați și schilodiți pe viață.
În urma lor au lăsat lacrimi și durere în sufletele părinților, a soțiilor sau soților, a fraților și surorilor, a copiilor cel decedați, pe care Revoluția i-a transformat în orfani.
Se fac marșuri de comemorare, se aprind lumânări, se țin slujbe de pomenire, oamenii își plâng morții după 35 de ani de minciună și umilințe. E un moment trist, sumbru și solemn.
Credeam până anul acesta că cei mai ipocriți sunt ‘telectualii și falșii revoluționari care apar an de an la televizor, scriu cărți și articole, țin conferințe și comunicări științifice despre evenimente la care nici măcar nu au participat.
Dar ce e viața dacă nu o continuă uimire. Și umilire, uneori.
Cum comemorează neocomuniștii din USR, în frunte cu președintele lor neamț, primarul de Timișoara Dominic Fritz, revoluția din decembrie?
Păi acolo unde au eșuat în a face un parc și li s-au uscat copacii, au trântit o măgăoaie lucioasă, metalică. Exact ca și conchistadorii.
„O instalație luminoasă spectaculoasă, însoțită de o coloană sonoră care te duce direct în atmosfera Revoluției de la Timișoara, prinde viață pe malul Begăi. Azi a început montarea, iar luni, la ora 6 seara, te aștept să pornim împreună Portalul Libertății.
Coloana sonoră, creată de artiștii timișoreni Petre Ionuțescu și Cristian Văduva, aduce în prim-plan scandările curajoase din ’89, șuieratul gloanțelor și vocile celor care au ieșit pe străzi fără teamă. Ne trimite înapoi în zilele lui Decembrie 1989, în atmosfera de pe străzile Timișoarei.
La 35 de ani de libertate, misiunea noastră e dublă: să ajungem la generațiile tinere care nu știu prea multe despre comunism și Revoluție. Dar și să ne reamintim cât de prețioasă e libertatea și că nu ar trebui să o luăm ca pe acel ceva care vine de-a gata, dimineața la cafea. Ci trebuie apărată și protejată, zi de zi”, zice primarul Fritz.
În fapt, e doar o fierotanie industrială, instagramabilă și în alte anotimpuri la alte serbări de partid. Dacă o mai închiriem și cu alte ocazii.
„Instalația are 15 metri și la Timișoara vom vedea prin ea silueta impunătoare a Catedralei Mitropolitane”, ne mai minte duios domnul Fritz. În batjocură ca de obicei, pentru că în poza pe care a postat-o nu se vede nicio Catedrală Mitropolitană și niciun mal al Begăi, ci o metropolă virtuală cu clădiri enorme, zgârie-nori, frumos luminați, de parcă ar fi în Singapore, Dubai sau New York.
Kitsch-ul e evident, de import. Și evident că nimeni nu spune oficial cât costă distracția asta. Echipa studioului britanic Lucid Creates, multi-premiat la nivel internațional, a realizat montarea Portalului Libertății.
Dar stați așa, că nu e făcut să rămână acolo, ca simbol, așa cum ar fi normal. E o mizerie închiriată, care aduce aminte de episodul „Schela cu flori din Piața Operei” de la TM 2023 Capitală Culturală.
Portalul integrează o coloană sonoră ce recreează atmosfera Revoluției, incluzând scandări, focuri de armă și alte sunete emblematice ale acelor zile. Această experiență audio-vizuală unică comemorează curajul și sacrificiul celor care au luptat pentru libertate acum 35 de ani.
După care, pa! Instalația va fi mutată ulterior la Londra, în inima Canary Wharf, unul dintre cele mai importante centre financiare ale lumii. Acolo, va fi inclusă în festivalul Winter Lights, care prezintă unele dintre cele mai inovatoare instalații luminoase ale momentului.
Adică e genul de dric de divertisment, care se folosește și la nunți în Las Vegas și la înmormântări la Vladivostok. Profan, păgân, batjocoritor și plin de blasfemie. Turma va fi în extaz, căci e cu muzică și luminițe ca la bâlci, deci se umple Facebook, TikTok și Instagram de Portalul Libertății.
Nu este despre morți și comemorări.
Insist să știu cât au cheltuit Primăria Timișoara și Casa de Cultură din subordine pe mizeria asta.
Și cum o profanare nu vine niciodată singură, Primăria USR a domnului Fritz a lansat acum vreo lună, un concurs tâmpit: „Revoluționarul din familia mea”.
Ei bine, după ilogica tipică a cirezii useriste, tema dată copiilor participanți a fost Revoluția timișoreană trăită prin ochii tinerilor a fost tema unui concurs destinat celor care nu erau născuți în Decembrie 1989.
Adică să ilustreze ceva ce nu au trăit, dar să redea prin ochii și memoria cuiva care poate a participat la Revoluție (de care parte a armei?) sau a stat ascuns în pivnița blocului, până după fuga lui Ceaușescu.
Valoarea muncii de documentare și creație a elevilor care au reconstruit sau nu un eveniment despre care încă nu există o variantă istoriografică acceptabilă, a fost răsplătită exact cum au făcut conchistadorii cu amerindienii.
„A R, M C-D și L A s-au distins prin efortul lor de a reda aceste povești prin fotografie și text. Aceștia au câștigat, în ordine, o tabletă ePaper cu ecran tactil (Remarkable 2 with Pen), o bicicletă MTB complet echipată și un telescop astronomic. În plus, A B a primit un premiu special pentru abordarea sa sensibilă și personală, premiată cu un voucher la D în valoare de 500 de lei.
Mențiuni au primit: A C, A D, D R, E S, M A, M S, O T, P A M, R E V, S M R. Aceștia primesc un voucher de 150 de lei de la librăria D B”, au transmis, luni, reprezentanții Primăriei Timișoara.
Asta au primit copiii, ca să înțeleagă despre ce a fost vorba în Decembrie 1989.
Dominic Fritz, te tot întreb de 5 ani și o să te mai întreb de câte ori am ocazia: ție nu îți e rușine? Sentimentul de Acasă îl ai? Că o casă știm că ai. Dar ceva sfânt ai?
Dominic Fritz, crezi în Dumnezeu?
Sursa: ecopolitica.ro
