Contraeditorial
Festivitatea deschiderii celei de-a XXXIII-a ediții a Jocurilor Olimpice de Vară vineri, 26 iunie, la Paris, a fost copleșitoare prin grandoare și măreție. Niciodată, pînă acum, prezentarea țărilor participante nu s-a făcut în afara unui stadion. Tradiționala defilare a sportivilor s-a desfășurat de-a lungul fluviului Sena, în cea mai frumoasă zonă a Orașului Luminilor. Una dintre cele mai vechi capitale ale lumii a avut ce arăta, de la monumentalitatea clădirilor istorice ce se perindă de o parte și de alta a Senei până la perenitatea ideilor care s-au născut la Paris – elocvent ilustrate în defășurarea cermoniei – începând cu Libertate-Egalitate-Fraternitate, ajungând la contemporana Diversitate și Toleranță, totul în spiritul Solidarității și Compasiunii, mai necesare astăzi ca oricând. Plasați în cele mai incredibile locuri ale magnificelor palate care mărginesc Sena, mari artiști ai lumii au cântat, au dansat, alături de sute, poate mii de anonimi, în spiritul acestor idei, pledoarie pentru buna înțelegere între oamenii planetei. Fantastic a fost și drumul final al flăcării olimpice, acest adevărat Gral al lumii moderne, care odată la patru ani este regăsit, amintind omenirii frumusețea luptei drepte pentru viață. Costumat asemenea unui mesager care străbate timpul, un misterios cavaler a purtat torța olimpică prin și pe acoperișurile minunilor arhitecturale ale Parisului, pentru ca în final, încălecând un nemaivăzut cal electric să plutească deasupra apelor Senei până în dreptul Esplanadei din fața Turnului Eiffel, acest simbol unic al aspirației umane. Nu se putea o mai potrivită alăturare a devizei olimpice Citius, Altius Fortius decât proiectarea pe magnifica structură, contemporană cu inventatorul Jocurilor Olimpice moderne, francezul Pierre de Coubertin, a celor cinci cercuri olimpice, simbol al continentelor reunite.
Torța olimpică a fost purtată pe finalul ceremoniei de către unii dintre cei mai mari campioni sportivi ai Franței și ai lumii întregi. Netemătoare și neclintită, în ciuda valurilor care clătinau serios șalupa în care patru eroi ai sportului modern purtau flacăra olimpică spre apoteoza finală – acea incredibilă vatră olimpică suspendată în aer, deasupra Parisului – a stat regina gimnasticii moderne, românca Nadia Comăneci. Parcă tot mai frumoasă pe an ce trece, așa cum numai o zeiță poate fi, Nadia este încununarea tuturor idealurilor olimpice. Prin împlinirea absolută în gimnastică, în sport, în urmă cu aproape jumătate de veac, la Jocurile Olimpice de la Montreal, Nadia Comăneci a devenit un simbol al întregii planete. Ea este de atunci cetățean al lumii, nu doar al României. Drumul ei prin viață ar trebui să ne fie nouă, românilor, model și dorință de reflectare la cât de dramatice sunt încercările vieții dacă vrei să ajungi mai repede, mai sus, mai puternic. Într-un moment greu pentru gimnastica românească, chiar pentru întreg sportul românesc, Nadia este în continuare acolo sus, în Olimpul zeilor sportului, dăruindu-ne speranță și încredere.
Festivitatea deschiderii Jocurilor Olimpice de la Paris este unică. Pentru prima oară legătura cu Olimpul fizic și istoric capătă o magnifică concretețe! Iată un oraș, nu degeaba numit Orașul Luminilor, capabil să fie un Olimp modern! Francezii și-au dovedit încă o dată măreția creatoare! Acest ceremonial de deschidere al Jocurilor Olimpice este o pledoarie absolută pentru frumusețea faptelor omului! Iar pe coroana cu diamante a spectacolului deschiderii Olimpiadei pariziene strălucește, spre bucuria noastră, românca Nadia Comăneci!
