Numeroşi timişoreni aleg să se reculeagă duminica la Mănăstirea Şag, un loc minunat, cu o istorie minunată, o oază de linişte a sufletului. Fiecare merge pentru ceva: pentru sănătate, examene, o problemă de rezolvat sau pentru mulţumire faţă de cele primite în dar.
De obicei, după terminarea sfintei liturghii fiecare pelerin se retrage în linişte şi bună cuviinţă, cu gândul la cele duhovniceşti.
Duminică, 4 noiembrie, curtea mănăstirii a fost din nou plină de credincioşi, totul a fost aşa cum trebuie să fie, dar liniştea spiritului a fost puternic tulburată de o ceată de „haiduci pe motociclete”, care nu aveau nimic în comun cu acel loc şi mai ales cu ceea ce era dincolo de portă.
La ieşirea din lăcaşul de rugăciune, parcă ai pătruns într-o altă lume, a răului, a celui ce nu avea ce să caute în preajma sfântului potir.
Pe platoul dintre mănăstire şi pădure, o haită de „nebotezaţi” îşi ambalau motocicletele, au umplut tot aerul de fum, au produs un vacarm de nedescris şi o tulburare fără seamăn în liniştitele suflete ale celor care s-au recules.
Câtă lipsă de respect pot avea aceşti nemernici, care sfidează sute de oameni liniştiţi? Cineva trebuie să asigure siguranţa şi în acest loc, mai ales în timpul slujbelor care reunesc mulţimi.
Am plecat cu un gust amar și cu lacrimi în ochi, la fel ca mulți alți credincioși care sperau că măcar la o mănăstire pot găsi, până la capăt, liniștea lui Dumnezeu. Din păcate, a fost tulburată de luciferi care se cred puternici şi nemuritori.
