Politica românească este animată acum, mai mult ca oricând, de un vrăjmaș. Aproape mistic, răul pare că vine de peste tot, nu se mai știe dacă are un nume.
Descopeream, de-a lungul anilor, răutatea lui Băsescu ca om, ca politician, cinismul lui insurmontabil în rezolvarea problemelor. Din păcate, răul care înfundă România mai departe se mută, ca pe tabla de șah, de la unul la altul, având ca țintă țara asta necăjită prea mult!
Băsescu ar fi putut să nu mai fie președinte, din 2012! Referendumul a adunat peste 7 milioane de semnături împotriva lui Băsescu, dar un ministru PSD, acel Ioan Rus, a preferat (dar, desigur, nu de unul singur!) să mimeze lipsa cvorumului, prin neinterpretarea corectă a recensământului, cel ce atesta clar că suntem abia vreo 18 milioane de români în țară. Deci, cu referendumul din 2012 împotriva lui Băsescu, cu reușita lui posibilă, dar răstălmăcită la final, un alt președinte ar fi putut să fie Crin Antonescu!
Dar asta, clar, nu era pe placul multor politicieni de stânga, nici a facțiunii securiste din SRI, și atunci judecata lor strâmbă avea să indice un Băsescu pentru doar doi ani (până în 2014) și nu un Antonescu pentru cinci ani! Numai că, știm, Dumnezeu nu bate cu bâta, are alte instrumente, mult mai subtile, rafinate, pentru aceste lucruri pentru care logica noastră nu intră în tiparele sale.
L-au preferat pe Băsescu și acum Băsescu le arată lor ce știe cel mai bine: răzbunarea! Furca răzbunării sale, mai rea decât furca necuratului, scoasă acum cu ghearele din foc, face ravagii prin Parlamentul României, Guvernul României și nu se va opri. Băsescu este capabil să conducă comportamente publice până la alegeri anticipate, este capabil să-și asmută ”câinii războiului” pentru a dărâma tot ce a mai rămas din USL. Asta numai ca să demonstreze că poate, că este tartorele unei Românii sfâșiate de ura dintre politicienii care se cred nemuritori. Schimbările de macaz pe scena politicii românești sunt un dezastru în viața cetățeanului obișnuit.
Circul, lipsa de scrupule, tonul agresiv al comunicării, aparițiile devenite aproape hidoase ale celor din pagina întâi, toate sunt sume multiple de necinste şi minciuni împotriva alegătorilor. În rest, toate sunt pentru cei care spun despre ei înșiși cu oribila sintagmă: ”Suntem la butoane!”. Din păcate, ei nu-și văd ”butoanele” de pe față, bubele răului și ale infamiei, nu-și văd expresia malefică a unor inși atât de trecători prin viață… Furca lui Băsescu este tot mai ascuțită, pe finalul mandatului său. La gardul României, între timp, războiul își caută drum…
