Galeria Jecza Timișoara, din calea Martirilor 1989 nr. 51/52-53, organizează vernisajul expoziției Ciprian Radovan 1965-1975, sâmbătă 2 februarie de la ora 19.00.
Sorina Jecza a explicat că expoziția Ciprian Radovan 1965-1975 valorifică un moment bine determinat al nonfigurativului elaborat de Ciprian Radovan, când ieșirea din bidimensional a luat forma unei instalații ample cu caracter ambiental. Numită de artist „ambianță pshihocromă”, această instalație integrativă genera o percepție cromatic-optică variabilă în funcție de poziția privitorului.
Informalul a fost un aspect al picturii lui Ciprian Radovan asupra căruia artistul a revenit în câteva perioade clar conturate de-a lungul carierei sale de aproape șaizeci de ani. Alternând cu diverse alte etape în care figurația, descriptivul sau ornamentalul și-au găsit locul privilegiat în preocupările sale, abstracția a reprezentat fie o formă de evadare din real, în sens suprarealist și liric, fie o metodă de organizare a spațiului pictural și tridimensional, derivată din Op art –a subliniat Jecza.
Ciprian RADOVAN (n.1939, pictor, critic de artă, unul dintre animatorii majori ai artei timișorene, începând cu deceniul șapte.
Din 1966 este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România , membru al Asociației Internaționale a Artiștilor Plastici (AIAP). A fost prieten cu Diet Sayler , Paul Neagu, Roman Cotoșman, Sorin Titel.
Începând cu 1962 participa la peste 300 de expoziții, între care: saloanele anuale ale UAP Timișoara, expoziții naționale (pictură, grafică), expoziții de grup și expoziții reprezentative ale Filialei Timișoara; în țară și peste hotare.
Artist reflexiv, de formație intelectuală științifică, și-a dublat în permanență spontaneitatea creației de o atentă autoscopie a acesteia. Perioadele sale de creație sunt, astfel, orientate programatic și definite riguros : desen și exercițiul picturii (1956 – 1962), explorări onirice și experimentări (1963-1972), relații cromatice și ambient psihocrom (1972-1974), portrete onirice, ritmuri vegetale, "oglinzi" (1974-1984), aspirații spre o "mistică" vegetală (1984-1987), studiul naturii (1987-1995). După 1995, contopirea cu vegetalul, aspirația spre limpezirea culorii și revelația reluării reprezintă o întoarcere, în buclă, spre cercetările sale plastice anterioare, o recuperare culturală și reîncepere”.
