.jpg)
Acestea sunt cuvintele pe care revoluţionarii din Timişoara le-au rostit împotriva lui Băsescu, începând cu ziua de 13 ianuarie, dar nu a fost numai atât. Din luna noiembrie 2011, un grup însemnat de revoluţionari, aceia pe care nimeni are voie să-i pună sub semnul îndoielii, cei care au militat fără spaime şi în 1989, se strânge zilnic, la ora 14, în Piaţa Victoriei (Operei) din Timişoara.
Cea mai importantă cerere a lor, formulată chiar înaintea revendicărilor promovate de revoluţionari, la momentul eliminării indemnizaţiei pentru momentul ‘89 şi despre care se vorbeşte prea puţin, este ceea ce ei numesc „Revoluţia Constituţională”. Un concept absolut nou pentru o ţară ca România, în care un preşedinte ca Băsescu a jurat cu mâna pe Sfânta Biblie că o va respecta, dar asta a fost o farsă! Protestul pro Raed Arafat, militantismul pentru SMURD, acestea au fost doar pretextele unui alt imbold în acţiunile împotriva lui Băsescu! La mitingul de duminică s-a strigat, din nou, „Jos Băsescu!”. Nu mai puţin adevărat e că, deşi Timişoara este, din nou, prima în lupta împotriva dictaturii lui Băsescu, prima care a generat campania pentru o altă revoluţie, cea pentru o altă constituţie, despre care a vorbit foarte limpede profesorul Lorin Fortuna, însă numele său este mai puţin amintit. În aceste zile, în care oamenii şi-au exprimat liber dezamăgirea, dar şi furia împotriva lui Băsescu, Timişoara a adunat, comparativ cu alte oraşe, mai puţini oameni… De ce? Poate pentru că timişorenii sunt şi cei mai dezamăgiţi după ce au fost cei mai curajoşi, în decembrie ‘89, poate pentru că energiile pozitive, curajul de a demasca minciuna, corupţia, falşii lideri, ipocrizia, laşitatea, nu au primit răspunsul cel mai logic, poate… prea mulţi de „poate”. Cu toate acestea, am văzut şi ascultat, în Piaţa Operei, intervenţii inteligente, oameni tineri, demni şi frumoşi, romantici şi curajoşi. Ţara nu este a lor, a celor care acum compun dictatura lui Băsescu, cel care, după modelul Ceauşescu, se pricepe la toate: economie, euro, sănătate, armată, poliţie, justiţie, încă puţin şi va fi numit de falnicii lui linguşitori, „cel mai iubit fiu al poporului”, dar nu înainte de arăta cât de mult se pricepe la presă. Dar asta nu-şi putea imagina de unul singur, dacă nu i-ar fi fost întreţinută iluzia falsă de cei care, în numele libertăţii de exprimare, şi-au permis să mutileze informaţia, gen Rodica Culcer, alţii din TVR Bucureşti, ziare din Bucureşti… Spre regretul nostru, trebuie să admitem că Băsescu a reuşit să învrăjbească inclusiv breasla jurnaliştilor. Mult va trece până ce se va reface acest organism mutilat de ura şi cancerul sufletului unui ins, pe nume Băsescu Traian. Sper ca „prietenii” mei, cei care, pentru militantismul meu personal, dar şi al ziarului, au transformat prietenia în ură, iubindu-l – cică – pe Băsescu – acest ghinion al naţiunii -, să se deştepte, pentru ei, nu pentru mine şi să se uite în oglindă… Am văzut că aproape toţi sunt chiori!
