Acasă Actualitate Greva angajaţilor de la Filarmonica Banatul, suspendată. Până în 10 noiembrie

Greva angajaţilor de la Filarmonica Banatul, suspendată. Până în 10 noiembrie

DISTRIBUIȚI

Artiştii de la Filarmonica Banatul din Timişoara au decis marţi încetarea grevei declanşate pe 5 octombrie pentru că conducerea instituţiei (directorul I.C. Gârboni) a refuzat de 2 ani semnarea contractului colectiv de muncă.

Primarul Nicolae Robu a anunţat că a avut luni o întâlnire simultan atât cu reprezentanţi ai greviştilor, cât şi cu ai conducerii, fiind prezent şi I.C. Gârboni în cadrul căreia s-au lămurit mai multe aspecte. Cu acea ocazie, s-a lămurit şi primarul că a fost minţit atunci când “Pinocchio” din Filarmonica Banatul a aruncat în spaţiul public neadevăruri despre salariile imense ale instrumentiştilor. Edilul susţine că a cerut ca salarizarea acestora să se facă la maximul permis de lege.

După ce s-a dorit (direct sau indirect) să li se încarce norma instrumentiştilor şi coriştilor cu spectacole de trei ori pe săptămână, în loc de una (vinerea din prezent), printr-un sondaj lansat de edil pe facebook, acum a întors-o şi susţine că munca de artist e altceva decât alte meserii şi că e prea mare norma de 40 de ore săptămânal, dar dacă legea aşa cere, atunci trebuie respectată.

Ca urmare, marţi, greviştii “din proprie iniţiativă” s-au angajat să oprească greva, cu condiţia ca “primarul să îşi asume rolul de garant al implicării” atât pe parcursul negocierilor cât şi după semnarea contractului colectiv de muncă.

“Sper că s-a înţeles ca tot ceea ce este legal să li se ofere artiştilor. Să fie remuneraţi cum se cuvine, cu sporul de 15% dacă legea permite integral, dacă nu, atunci să fie nuanţat, depinde ce prevede legea. Abordarea va fi de a li se da cât se poate de mult”, a spus Nicolae Robu.

El a cerut ca până miercuri 17 octombrie 2018 să i se prezinte salariile tuturor angajaţilor, sub semnătura proprie şi a conducerii.

Din partea directorului I.C. Gârboni au apărut deja primele “plângeri” şi contradicţii între el şi edil. Pentru I.C. Gârboni e prea scurt termenul de negocieri până la 10 noiembrie. 

Dar contractul colectiv de muncă nu se rezumă doar la numărul de ore de muncă sau la salarii, ci şi la alte “abuzuri” prin care I.C.G. a profitat de munca artiştilor în alte scopuri, mai puţin oneste.

De pe pagina de facebook Greva Filarmonicii Banatul aflăm mai multe: “La Filarmonică nu ar fi fost nevoie de sindicat (mai ales de două!), nu aveam nevoie de CCM dacă totul ar fi fost organizat într-o deplină armonie cu obiectul muncii noastre, aşa cum nici de jurist nu era nevoie pentru a cânta un Rachmaninov!!! Dar acum avem zeci de procese pe rol şi nu mai lipseşte decât să dăm în judecată portativul pentru că nu e legal cu 5 linii!

Toate deciziile au ajuns sa aibă caracter discretionar, iar netransparenta si interesele neloiale au dezbinat. Noi am pierdut increderea, echilibrul, sensul, toate fiind atribute vitale pentru un muzician. (…).

Cand directorul scrie recent ca vrem doar salar si sa chiulim nu face nici o diferenta. Deci sa fie clar ca suntem toti chiulangii si oportunisti, nu doar grevistii! (…).

Vreau in primul rand sa obtinem din partea primariei garantia ca asemenea evaluari strambe nu vor mai putea facute fara stiinta noastra. De ce nu s-a sesizat din oficiu ITM cand am avut 150 de evenimente/concerte organizate sub egida filarmonicii. Atunci ce eram? Tot chiulangii? De ce nu a strigat nimeni cand am avut, in aproape toate turneele, concerte si repetitii zilnice si nici o zi libera? De ce nu a sarit nici un corp de control sa ne apere sanatatea cand dormeam prin autocare, cand se rupeau scaune pe scena, cand lumina nu ajungea egal pe pupitre, etc? (…).

E normal sa fim obositi si lipsiti de un orizont optimist. Daca in 29 de ani de democratie am ajuns sa avem un director de filarmonica care in loc sa pronunte cat mai des cuvintele muzica, talent, inspiratie.. el la doua cuvine spune legal, ilegal, chiul, spune ca nu e colegul nostru si ca nu trebuie sa ne faca fericiti, atunci, sincer, am tot dreptul sa ma simt ca in anii 50’!! Harul care trebuie sa se reverse in muzica nu supravietuieste daca scena devine teatru de razboi! (…).

Dar se fac evaluari si, surpriza: Unul singur e de 10, wundermanagerul!!

Sala de concerte este la nivelul anilor 90, in sala sunt scaunele reconditionate ale cinema-ului comunist, placaj baituit pe pereti, calorifere suspendate si trasee de aer conditionat ca pe cargouri, parcare cu asfalt din cand in cand, subsol insalubru, muzeu facut cu bani europeni inundat, scaune frante si rasfrante pe scena, etc.

In alcatuirea stagiunii se rateaza des. Pana in 2021 ar trebui sa avem pe afise numele sonore ale lumii si cand totusi ajunge Vengerov, Steude, Leonskaya, Belcea, etc, gradul de ocupare al salii ne spune ca avem mari slabiciuni in a promova unui concert eveniment! Arareori se intampla sa nu ai motive sa critici.

Corpul de muzicieni e ciobit si rasciobit!! Nu avem director artistic, lipsesc doi concert maestrii, lipsesc cu desavarsire pozitiile de solo orchestra, lipsesc instrumentisti din multe pozitii (pentru ca s-a facut doar jumatate de reforma atunci cand s-a reorganizat orchestra).

Consiliul artistic se intalneste doar pe hartii, nici macar legalul rol consultativ nu a aparut, decat acum, de cand cu scandalul. In consiliul de administratie tot destinul muzicii clasice si viitorul muzicienilor se decide fara muzicieni, doar cu birocrati, iar toate concursurile organizate in ultimii ani au lasat umbre si indoieli.

Cand noi suntem in starea asta cu orchestra, tot noi suntem amenintati cu reducerea schemei de orchestra! Cum sa arunci la gunoi toata investitia pe care Romania o cheltuie pentru formarea unui instrumentist? (…).

S-a format cultura economica si acum oricine poate recunoaste conflictul de interese, concurenta neloiala, abuzul in serviciu, neglijenta in serviciu, slaba gestiune, suficienta, obedienta fata de factorul politic. Internetul ne lasa sa vedem documente de la toate filarmonicile din tara si acum putem compara, retelele de socializare ne lasa sa fim interconectati toti muzicienii intre noi si nu mai putem fi prostiti, pacaliti, aburiti!!

Dupa ce avem concluziile corpului de control, dupa ce se poate simti ca nu mai e loc de intors, dupa toata evaluarea dura facuta de noi cu argumentele realitatii, ei vorbesc de parca vina ar fi la noi? (…).

Daca popa e platit tot pe opt ore, de ce nu votam ceva sa fie liturghia de opt ore? Daca profesorul e platit pentru opt ore, de ce nu-l tinem in scoala, sa roada banca atunci cand copilul nu e in clasa?

Sunt profesii care se bazeaza pe vocatie, pe talent, pe anii de studiu din copilarie si nu se poate face abataj sau cazarma nici din scoala, nici din sala de spectacole, nici din locul de rugaciune, nici din stadion! (…).

Probabil ca in tristetea de vineri (deschiderea stagiunii, n.r.) a Maestrului Georgescu, se ascundeau si intrebarile: cum poate o intreaga comunitate culturala sa stea pasiva, infricata, suficienta, lipsita de speranta si vis?. Cum s-a ajuns aici?…Ce e de facut?

Cantam, si muzica e flux, fluid, energie, si e mereu perfectibila. De aici a plecat totul.

AM VRUT SA FIE MAI BINE!”.

Comentarii

comentarii