Timişoara are multe atracţii. Multe locuri şi lucruri pe care turiştii le pot vedea şi admira. Acum, o dată cu zăpada, au apărut un fel de statuete ad-hoc, în plin centrul Timişoarei. Un grup statuar deosebit a fost zărit în dimineaţa zilei de luni, pe la 7.45, la una din ieşirile Parcului Central, cea care dă spre spitalul de copii. Erau câţiva „lopătari” pe care parcă i-ar fi îngheţat gerul de afară.
Lopătari – oameni cu lopata în mînă – care fac parte de la o anumită firmă de deszăpezire şi care trebuie să dea zăpada. De la ce firmă, cine ştie, nu aveau nicio vestă. Mai încolo era Retim – oameni cu veste verzi care dădeau tare din lopeţi, mai încolo era Drufec – oameni în veste vişinii care dădeau la fel de tare din lopeţi. Cei cu grupul statuar însă nu aveau nici o vestă, dar erau câţiva, erau în centrul Timişoarei şi stăteau. Dar de ce să facă ei ceva? Erau în centrul Timişoarei şi reprezentau un grup statuar deosebit de atractiv. Păi ce… numai la dat zăpada sunt buni? Omul trebuie să-şi mai şi desfete privirea cu exemplare inerte, care nu fac nimic, doar stau cu lopata în mână spre bucuria ochilor trecătorilor. Chiar dacă nu o folosesc şi chiar dacă trecătorii, fie ei pietoni sau şoferi, se blochează în zăpadă deoarece nu este dată la o parte, contează şi bucuria ochiului. Nu trebuie dată la o parte. Numai că dacă mai ninge mult grupul statuar nu se va mai mişca deloc, şi va rămâne cuprins de zăpadă. Şi nu ar fi păcat să ai lopata în mână şi să fii înzăpezit? Dar pentru artă ce nu face omul? Totuşi, o atracţie turistică de acest fel ajunge în Timişoara. Unii nu s-ar supăra dacă nu ar exista… chiar deloc… dar poţi să iei bucuria oamenilor statui?
