Acasă Administraţie Grupul h.arta, punct de vedere în privința noului regulament pentru animalele domestice...

Grupul h.arta, punct de vedere în privința noului regulament pentru animalele domestice din Timișoara. „Ce înseamnă conștiința ecologică?”

392
DISTRIBUIȚI

Maria Crista, Anca Gyemant și Rodica Tache, cele trei artiste care formează grupul h.arta, și-au prezentat punctul de vedere în privința noului regulament privind animalele domestice din Timișoara, în mod special asupra prevederilor care interzic hrănirea animalelor pe domeniul public al municipiului. Cele trei se arată împotriva acestui punct, făcând apel la „etică, atitudine civică, conștiință ecologică, educație și drepturi”.

Reamintim, proiectul de hotărâre de consiliu local, inițiativa grupului de consilieri locali USR PLUS, a fost publicat pe site-ul primăriei la începutul lunii aprilie și ar fi trebuit să fie trimis spre vot în Consiliul Local. Acest lucru nu s-a mai întâmplat, fiind depuse cereri pentru consultări publice, în mod special din cauza prevederii care interzice hrănirea animalelor pe domeniul public, fiind vizați în mod special porumbeii. Astfel, a fost stabilită dezbaterea publică pentru data de 26 aprilie, ora 17.00. Pe 13 aprilie, Răzvan Stana și Rodica Militaru, consilieri locali USR PLUS, au dat și explicații în legătură cu noul regulament propus, cu atenție sporită pe prevederilor controversate privind hrănirea animalelor pe domeniul public.

„Una este să hrănești o pisică lângă scara blocului, nimeni nu va sancționa un astfel de gest. La fel, cu un copil care aruncă o mână de grăunțe porumbeilor. Alta este să hrănești sistematic, cu sacul, animalele. Acesta, putem spune, este un abuz. Cu legea de față se dorește preîntâmpinarea acestor lucruri”, spunea Răzvan Stana, care a dat drept exemplu orașe precum Viena, Londra sau Oradea, unde există același tip de prevederi.

Tot în legătură cu porumbeii, Stana și Militaru mai explicau că aceștia nu vor dispărea dintr-odată și că se pot descurca și singuri, cel mai probabil urmând să se stabilească în parcuri. În plus, cei doi consilieri de la USR-PLUS aminteau că nu toată mâncarea aruncată de oameni le este bună porumbeilor. „Argumentul că o pasăre care este dependentă de McDonalds este o pasăre protejată nu mi-e foarte clar”, a spus, în aceeași idee, și primarul Dominic Fritz atunci când a fost întrebat despre părerea sa, în urmă cu o săptămână.

Artistele de la h.arta nu au fost convinse de aceste argumente și se întreabă „Ce însemnă conștiința ecologică?”. Ele amintesc că tot mai multe specii dispar de pe planetă ca urmare a intervenției umane și că actualii porumbei din Timișoara sunt urmași porumbeilor de stâncă. Tocmai de aceea, spun ele, porumbeii s-au obișnuit să își construiască cuiburile pe clădiri și nu ar putea să stea în parcuri.

Cele trei mai consideră că regulamentul contravine și unor legi privind protecția animalelor, dar se și contrazice singur pe alocuri. În plus, ca alternativă pentru stațiile de otrăvire a rozătoarelor dăunătoare din oraș, acestea amintesc că în 2014 Silvia Moldovan propusese un proiect de „adăposturi contraceptive integrate în arhitectura orașului”. Redăm integral manifestul grupului h.arta:

„Grupul h.arta reacționează față de interzicerea hrănirii animalelor şi a păsărilor pe domeniul public al Municipiului Timişoara! Redăm mai jos reacția-manifest a celor trei artiste componente ale grupului, Maria Crista, Anca Gyemant şi Rodica Tache, interesate de subiecte precum producerea cunoaşterii, modele de educaţie alternative, crearea unor noi spaţii pentru exprimare şi acţiune politică, dar și cu preocupări în zona de ecologie și drepturile animalelor, toate acestea fiind văzute ca o declaraţie despre puterea solidarităţii.

Art.1: Hotărârea Consiliului Local nr. 371/2007 privind constatarea şi sancţionarea contravenţiilor pe teritoriul Municipiului Timişoara, art. 21 se modifică şi se completează, având următorul conţinut:

Capitolul IV, Art.21, litera o)

  1. o) Este interzisă hrănirea animalelor şi a păsărilor pe domeniul public şi privat al Municipiului Timişoara.

Această propunere pripită pentru o lege care să interzică hrănirea animalelor pe domeniul public și privat ridică o multitudine de probleme. Probleme ce țin de etică, atitudine civică, conștiință ecologică, educație și drepturi – atât drepturile animalelor nonumane și drepturile cetățenilor de a se manifesta conform unor principii etice la care aderă, cât și încălcarea dreptului la proprietate (acesta din urmă fiind socotit ca foarte important de cei care au propus acest HCL, în alte contexte).

În Timișoara, a existat o speranță că noua administrație va aborda o viziune ecologică în toate proiectele ei. Această speranță nu era doar rodul imaginației, ci s-a bazat pe promisiunile făcute în campania USR, care a marșat pe subiectul ecologiei pentru a-și câștiga voturile. Dar prin această propunere de HCL, noua administrație nu numai că își încalcă promisiunile electorale, dar face și dovada lipsei de profesionalism și de viziune.

Există un consens în lumea oamenilor de știință, în urma nenumăratelor studii din ultimii 30 de ani, că ritmul dispariției speciilor (cauzată de activitatea umană) este unul înspăimântător. În jur de două sute de specii dispar zilnic pe întreaga planetă. Nu observăm acest lucru pentru că ceea ce nu cunoaștem, nu vedem. Din această cauză, mai mult ca oricând, avem nevoie ca această cunoaștere științifică să ajungă la noi. Trebuie să știm că felul în care ne-am organizat societățile până acum creează un dezastru ecologic. Trebuie să vedem ce e greșit pentru ca să putem să ne schimbăm comportamentele, obișnuințele nocive și să încercăm să remediem ce se mai poate. Tratarea naturii ca pe o resursă care să ne aducă profit, exploatarea, inferiorizarea tuturor celorlalte specii și excluderea lor de la dreptul la viață ne-a adus în pragul celei de-a șasea extincții.

Pentru a salva cât mai multe specii, există voci care au propus politici urgente de incluziune a vieții sălbatice în arealul orașelor. Multe dintre aceste animale sunt deja aici, alături de noi, într-un efort disperat de adaptare. După ce am acaparat cât mai mult din habitatele lor naturale, pentru nevoile și plăcerile noastre (de altfel, suntem în continuă expansiune), animalele alungate își caută refugii pentru continuarea vieții în noua natură impusă de noi. Avem datoria morală să regândim orașele ca pe niște locuri populate de multiple specii. Ne place să considerăm că inteligența etică este o trăsătură definitorie a speciei noastre.

Chiar și în România există inițiative, există soluții și foarte multe idei propuse și puse în aplicare de specialiști/e, de voluntari/e și, de multe ori, de oameni obișnuiți, iubitori de natură sau pur și simplu mânați de empatie. Se pune întrebarea pe ce studiu științific s-a bazat această propunere de HCL și în ce fel este adresată, în această propunere, problema dreptului la viață al animalelor abandonate și al animalelor sălbatice care încearcă să-și continue existența în urma pierderii habitatelor.

Această propunere de HCL criminalizează compasiunea. Iar această pedepsire a compasiunii vine la pachet și cu învrăjbirea comunitară. Ea dă prilejul unei categorii de oameni — cei mai ignoranți, cei mai lipsiți de empatie, cei mai inculți în acest domeniu, dar cu veleități de comportament «civilizat» — să găsească justificată ura lor față de animale și chiar să poată lua măsuri. Să denunțe. Această propunere este pur și simplu o măsură care se ia împotriva civismului.

Revenind la faptul că nu se specifică despre ce animale este vorba, textul lasă loc interpretării că ar fi vorba atât de animale sălbatice, cât și de animale domestice abandonate. În orice caz, această măsură se află în contradicție cu Legea nr. 205/26.05.2004 privind protecția animalelor, și cu modificările şi completările aduse de Legea nr. 9/11.01.2008.

«Capitolul 1, Articolul 6, aliniatul 1, litera f

(1) În sensul prezentei legi, prin rău tratament se înțelege comportamentul brutal, abuzul în utilizarea animalelor, supunerea animalelor la eforturi inutile, precum și neasigurarea condițiilor prevăzute la art. 5 alin. (1).

(2) În sensul prezentei legi, prin cruzime față de animale se înțelege:

  1. f) abandonarea și/sau alungarea unui animal a cărui existență depinde de îngrijirea omului.» *

De asemenea, aceste paragrafe din propunerea de HCL vin în contradicție cu alte reglementări aflate în aceeași propunere de HCL, mai exact față de Regulamentul privind deținerea animalelor de companie şi accesul persoanelor însoţite de animale de companie în Municipiul Timişoara. În acesta se stipulează:

«Art.2- Reglementări generale

Punctele 7 și 8

(7) Abandonarea unui animal de companie, inclusiv a puilor din monte accidentale este strict interzisă (…)

(8) Cruzimea îndreptată împotriva animalelor, precum şi aplicarea de rele tratamente, indiferent de forma şi scopul acestora, constituie infracţiune şi se pedepseşte conform legii (…)

Cruzimea – prin cruzime faţă de animale se înţelege:

– abandonarea şi/sau alungarea unui animal a cărui existenţă depinde de îngrijirea omului; (amendă 1.000 – 3.000 lei).»

Aflăm din presa locală, din declarațiile celor doi inițiatori ai propunerilor, că această măsură vizează, în special porumbeii. Dar, bineînțeles, porumbeii nu sunt singura specie afectată de adoptarea acestui HCL. Câinii și pisicile comunitare reușesc să supraviețuiască pentru că există oameni care îi hrănesc. Față de toate aceste animale domesticite și abandonate avem o responsabilitate comună.

Porumbelul comun nu este o pasăre sălbatică. Este urmașul direct al porumbelului de stâncă (Columbia Livia), care a fost domesticit de oameni pentru a le servi în multiple scopuri. De-a lungul timpului, oamenii s-au folosit de abilitățile lor – curierat, comunicare, agrement -, dar odată cu avansul tehnologiei s-a renunțat la „serviciile” lor. Porumbeii nu pot fi trimiși în parc pur și simplu, pentru că ei nu cuibăresc în copaci. Au nevoie de un mediu construit. Își aleg clădirile pentru că asta corespunde nevoilor lor. Pentru că sunt urmașii porumbelului de stâncă, clădirile reprezintă cel mai asemănător loc cu habitatul lor natural. Practic, statutul porumbelului comun este acela de animal domesticit și abandonat. Să îl alungăm, să refuzăm să îl hrănim intră la definiția cruzimii, exact așa cum apare chiar în Regulamentul propus în cadrul HCL-ului și așa cum este definită cruzimea și în Legea pentru protecția animalelor.

Întrebarea care rămâne este: ce fel de cultură vrem să promovăm în acest oraș? Cea a fugii de responsabilitate? Cultura violenței față de animale și a abandonului? Dar, desigur și cea a ipocriziei. A fost adusă ca justificare îngrijorarea față de clădirile proaspăt renovate și față de imaginea curățată a orașului, care vrea să se ridice la înălțimea titlului de Capitală Culturală Europeană. E interesant cum tocmai în acest context, porumbeii au fost folosiți ca simbol al orașului, pentru a ne portretiza ca iubitori de natură și pentru a încărca imaginea Timișoarei cu toate simbolurile pozitive care decurg din această asociere.  Cât de familiară ne este imaginea, deja consacrată, cu centrul orașului, în care turiștii, copiii sau bătrânii hrănesc porumbeii, în timp ce o parte din păsări sunt surprinse ridicându-se în zbor. Cât de mult ne place și ne flatează folosirea acestei imagini, care ne asociază cu ideea de generozitate, de conviețuire pașnică, de convivialitate și chiar cu ideea libertății de gândire, a libertății de mișcare și a zborului ca eliberare. Folosim porumbeii ca pe un capital de imagine, dar vrem să ne descotorosim de ei.

Pentru cine își dorește cu adevărat soluții, există multiple metode etice și nonviolente pentru a gestiona hrănirea corespunzătoare, direcționarea spre locații optime și controlul reproducerii populațiilor de animale urbane. Această propunere de HCL arată că nu s-a făcut niciun efort pentru găsirea celor mai bune soluții. Cu atât mai mult cu cât avem, chiar în orașul nostru, propuneri de proiecte care vin cu soluții. Una dintre cele mai interesante artiste din țară, care îmbină într-un mod vizionar arta și ecologia profundă, Silvia Moldovan, a propus, în 2014 un proiect de adăposturi contraceptive integrate în arhitectura orașului Timișoara. Un proiect care îmbină arta, știința și etica, care poate proteja clădirile și monumentele istorice, oferind porumbeilor spațiu să existe și nouă, locuitoarelor/locuitorilor Timișoarei, stima de sine și mândria de a fi cei care ne asumăm responsabilitatea și ne apropiem cu adevărat de simbolurile pe care le afișăm și care ne dorim să ne reprezinte.

Si pentru că tot ne plac premierele, ar fi primul proiect de acest fel din țară. În Franța și în Germania sunt în funcțiune astfel de proiecte, recomandate de specialiști ornitologi.

Se ridică, de asemenea, și problema educației. Domeniul public este și un loc al culturii și al educației permanente. Acțiunile noastre din spațiul public sunt măsura a ceea ce îi învățăm pe tineri/e să valorizeze. Societatea Ornitologică din România, condusă de un expert în ornitologie cu doctorat în Anglia, desfășoară o serie de activități în care cunoașterea se transformă în iubire de natură și conduce către responsabilizare, acțiuni de susținere a supraviețuirii speciilor și coabitare cu beneficii reciproce. Societatea Ornitologică din România a făcut un ghid de recunoaștere a păsărilor urbane, amplasează dispozitive de hrănire, organizează trasee de bird watching, organizează programe educative în școli. Au filiale în mai multe orașe, dar nu și în Timișoara.

În schimb, în Timișoara, se amplasează «stații de intoxicare». Această practică nu este o practică etică în ceea ce privește conservarea speciilor. Chiar și atunci când o singură specie este ținta otrăvirii, din cauza interconexiunii lanțului trofic, se ajunge la otrăvirea indiscriminată a speciilor sălbatice și domestice. Aceste dispozitive au cauzat moartea a nenumărate pisici, rozătoare nevizate de otravă, sau păsări răpitoare care fac parte din viața sălbatică a orașului. Această metodă este neștiințifică, dăunătoare, imorală și e împotriva principiilor de protecție a speciilor pe care, conform legii, elevii trebuie să le învețe în școli la orele de educație civică. De altfel, se află și în contradicție cu legislația de protecție a animalelor. Cu atât mai mult, ar trebui să inițiem o investigație legată de procedura plasării acestor «stații de intoxicare» în tot orașul din doi în doi metri. Noul HCL ar conține măsuri coercitive față de cei care se opun aspectului neetic și neecologic al acestor „stații de intoxicare”.

Art.2: Se completează Hotărârea Consiliului Local nr. 371/2007 privind constatarea şi sancţionarea contravenţiilor pe teritoriul Municipiului Timişoara, art. 24, alin. 1 şi alin. 2, cu litera f), având următorul conţinut:

  1. f) golirea, deteriorarea sau sustragerea staţiilor de intoxicare amplasate de către operatorul serviciilor de deratizare pe domeniul public.

(2) Nerespectarea prevederilor art.24 literele a) – f) se sancţionează cu amendă contravenţională cuprinsă între 500 lei şi 1.000 lei pentru persoanele fizice şi de la 1.000 lei la 2.500 lei pentru persoanele juridice.

Să observăm natura, să o lăsăm să existe în jurul nostru are efecte terapeutice pentru specia noastră, ne poate face să gândim mai nuanțat și să fim mai buni. Să o ajutăm să existe, după ce tocmai noi i-am subminat existența, este responsabilitatea noastră”.

Comentarii

comentarii