Acasă Cultura Haydn și Brahms, vineri, la Filarmonica Banatul Timișoara. Avancronică

Haydn și Brahms, vineri, la Filarmonica Banatul Timișoara. Avancronică

DISTRIBUIȚI

Ultimul concert simfonic al lunii se va desfăşura vineri, 28 februarie, de la ora 19.00. Afişul concertului anunţă o nouă primă audiţie absolută dedicată Centenarului Orchestrei Simfonice timişorene. De data aceasta compozitor este Gabriel Almaşi.

În continuare vom asculta primele două concerte pentru violoncel şi orchestră, din cele şase compuse de Joseph Haydn — Concertul nr.1 în do major şi Concertul nr.2 în re major. În final, vom asculta Simfonia nr.4 în mi minor, op.98 de Johannes Brahms.

Concert-maestru Mircea Tătaru a explicat în avancronică faptul că acest Concert în do major nr.1 se datorează prieteniei lui Haydn cu primul violoncelist al orchestrei Prinţului Esterházy, Joseph Weigel, căruia i l-a dedicat. Notele au dispărut după conceperea concertului, în jurul anului 1765, dar un muzician pe nume Pulkert a descoperit o copie la Muzeul Naţional din Praga.

Concertul este miniatural şi are un ansamblu de acompaniament destul de redus.

Al doilea concert pentru violoncel, scris în re major, este mai cunoscut şi mai des interpretat. La toate lucrările compuse în perioada 1761 – 1790 Haydn s-a adaptat la limitele restrânse ale spaţiului şi publicului din casa prinţilor Eszterházy. Şi acest al doilea concert ne demonstrează calitatea compozitorului de a înţelege sonoritatea şi timbrul violoncelului, caracteristicile tehnice nepermiţând abordarea sa ca instrument de virtuozitate.

Bravura nu-şi are locul, ci se menţine o sferă intimă, sonoritate caldă şi valorificarea prin melodie a resurselor expresive ale violoncelului. Violoncelistul Filip Papa ne va dezvălui calităţile acestor două concerte descrise mai sus.

Pe la începutul anului 1890, în timpul unei călătorii în Italia, Brahms se gândea la compunerea simfoniei a V-a, dar mai apoi a renunţat la proiect, distrugând toate schiţele, în afară de câteva idei muzicale pe care le-a folosit în cvartetul de coarde op. 111.

El spunea editorului, în scrisoarea însoţitoare a notelor pentru cvartet: „Este timpul să mă opresc”.

Astfel, Simfonia a IV-a rămâne ultima lucrare simfonică brahmsiană. Mesajul ei se caracterizează printr-o mare forţă generalizatoare. Printre multele particularităţi este de menţionat faptul că se sprijină pe tradiţie, dar aduce şi multe idei originale. Bunăoară, printr-un joc de cuvinte, spunem că această ultimă simfonie, este prima simfonie din istoria muzicii care generează finalul pe o temă de Ciacconă.

El înfruntă tradiţia beethoveniană mai puternic decât compozitorii epocii, îşi afirmă independenţa şi promovează soluţiile proprii. Wilhelm Georg Berger, în cartea sa Muzica simfonică, volumul II, scria „Felul ei de a fi este aparte, unic în epocă, de o modernitate fenomenală;[…]”

Bineînţeles că unii critici au lovit prin cuvinte această idee curajoasă, spunând că este aridă. Tot lor li se datorează faptul că un timp lucrarea nu prea a avut succes, ei influenţând opinia publică, ba că tonalitatea este antipatică, ba că este prea esoterică.

La scurtă vreme publicul larg a înţeles că întreaga forţă spirituală şi experienţă artistică a lui Brahms se concentrează în această minunată lucrare simfonică -a explicat Mircea Tătaru.

Concertul simfonic de pe scena Capitol va fi dirijat de maestrul Radu Popa.

Comentarii

comentarii