Câte cartiere în Timişoara, atâtea obiceiuri de deszăpezit…
Zăpada începe, încet-încet, să părăsească Timişoara. Şoferii care au hibernat atunci când zăpada era pe la pervazul geamului au început să-şi scoată maşinile de sub troiene. Mâna pe lopeţi şi joc de glezne până când toată zăpada dispare din zona maşinii sau a garajului lor. Iar normal ar fi ca zăpada să o care într-un loc unde nu încurcă pe nimeni, nu să dea cu ea pe unde apucă, încurcând planurile altora.
Totuşi, în civilizata Timişoară se întâmplă şi lucruri complet necivilizate. Fără nici o urmă de civilizaţie. Nici măcar o pată care se ia cu detergent…
Unii topesc zăpada în vană, alţii o cară cu pătura…
În zona Circumvalaţiunii, blocurile mai au şi garaje, iar oamenii s-au pus serios pe deszăpezit. Au uitat, însă, să fie civilizaţi şi au aplicat principiul „să moară capra vecinului”. Ce au făcut? Simplu. Au deszăpezit în faţa garajului lor şi au blocat uşa garajului vecin. Frumos lucru, nu? Au rezolvat un lucru şi au complicat serios un altul. Practic, şi-au aruncat gunoiul la uşa vecinului, fără nici o remuşcare. Cazuri ca acestea sunt multe. Culoarul dintre garaje este strâmt, iar căratul zăpezii într-un loc viran sau „liber de sarcini” se pare că nu intra în calculele deszăpezitorilor respectivi. A fost mult mai uşor să dea gunoiul sub preş sau – şi mai grav – pe uşa garajelor vecine. Este mult mai uşor, e adevărat, însă nu e neapărat şi sănătos şi de bună-cuvinţă.Argumente pot fi destule – că nu a mai ieşit demult cu maşina, nu mai are maşină, nu se ştie al cui îi garajul şi alte n formulări, dar gestul rămâne întipărit. Într-un alt cartier timişorean – în Girocului – cei care îşi deszăpezeau garajele puneau zăpada pe o pătură şi o cărau până la un morman mai mare, care nu încurca pe nimeni. Aici însă, modelul e altul… unul cam dăunător şi nepăsător. Şi când te gândeşti că într-un alt cartier, în Iosefin, un om îşi căra zăpada din balcon să o topească în vană, cu apă caldă, pentru a nu o arunca pe trotuar sau în stradă…
