Acasă Editorial Iarba netăiată din avlia bisericii

Iarba netăiată din avlia bisericii

DISTRIBUIȚI

Contraeditorial

Odată cu trecerea de la starea de urgenţă la starea de alertă naţională, slujbele religioase cu participarea credincioșilor au fost permise în aer liber, în jurul lăcaşelor de cult. Piosul primar al satului meu de baştină mi-a trimis câteva imagini surprinse la prima slujbă cu enoriaşi care a avut loc în avlia bisericii, după 2 luni de zile de interdicţie protectoare împotriva ”noului coronavirus”. Din poze reiese că au participat doar câţiva credincioşi şi credincioase. Nota bene: ”distanțarea socială” a fost cu prisosință respectată. Mi-a sărit în ochi starea ierbii din avlia bisericii. Trecea bine de gleznele puţinilor enoriaşi. Era netăiată, necosită, cum e lăsată de la Dumnezeu, ca să folosesc o expresie din popor, sau neîngrijită, cum o numesc alte popoare.

Mi-am adus aminte că în urmă cu câţiva ani am participat la un eveniment familial al primarului din comuna cu cea mai frumoasă casă de cultură, construită în perioada interbelică, cu una dintre cele mai vechi (250 de ani) şi impozante biserici din Almăj. Admirând frumuseţea edificiului şi locului în care era construită biserica, nu m-am putut abţine să nu-i fac simpaticului primar, în glumă, o donaţie constând într-o maşină de tuns iarba, pentru că în jurul bisericii, în ciuda evenimentului la care participaseră mai toţi marii judeţului, iarba nu era tăiată, trecea de genunchi şi cei trei frumoşi trandafiri roșii de august abia se mai vedeau.

Văzând imaginile de acum câteva zile, şi amintindu-mi de cele de acum câţiva ani, mă întreb: să aibă legătură cu semnificaţia religioasă a turmei de credincioși faptul că o parte din actualii păstori ai bisericii naţionale lasă iarba netăiată în avlia bisericii? Exclus să fie vorba de vreo neglijenţă, de vreo lene ancestrală şi/sau tradiţională!

Oricum am medita, la cele sfinte sau la cele lumeşti, până duminica viitoare starea de alertă nu se ridică, iar înălțimea ierbii poate trece de genunchii enoriaşilor, cu sau fără ploaia aşteptată de toţi românii. Ferească Dumnezeu de vreo căpuşă care să corupă corpul credincioșilor scăpați de covid!

Prin urmare, poate că este mai bine pentru sănătatea cucernicilor ca iarba din curțile bisericilor să fie cosită. Nu mă gândesc să fie tunsă. Ca să fie tunsă trebuie să te gândeşti la gazon. Gazonul este un atribut al ţărilor neortodoxe, nu? Întreținerea lui, după ce a fost creat, necesită muncă susținută, continuă, fără amânări, derogări și delăsări. Nici de aprobări nu-i nevoie.

Gazon noi avem, deocamdată, în alt fel de temple, pe terenurile de fotbal dar şi cu acela avem mari dificultăţi de implementare; a se vedea nenumăratele şi costisitoarele tentative cu aplicarea gazonului pe marele Stadion Naţional de la București.

Aşa că, mai bine trăim, ne rugăm, ieșim la grătare și mici în iarbă de-a noastră, naturală. Dar, eu cred că, în actualele condiţii de alertă națională, este mai bine să fie cosită. Dacă nu pe marginea drumurilor patriei, sau prin poienile destinate distracțiilor, măcar în avliile bisericilor strămoşeşti.

Comentarii

comentarii