Acasă Politica Imunitate pentru medici? Sau amnistie anticipată?

Imunitate pentru medici? Sau amnistie anticipată?

DISTRIBUIȚI

L-am auzit toți, în urmă cu mai multe zile, pe profesorul Adrian Streinu-Cercel făcând o solicitare șoc. Referindu-se la presiunile infernale la care sistemul de sănătate este supus în această perioadă a pandemiei, domnia sa a solicitat în termeni expliciți un soi de înțelegere cu autoritățile statului român, astfel încât medicii să nu fie expuși ulterior unor anchete și pedepse penale. Ideea era, dacă am descifrat-o corect, că trebuie făcute achiziții în mare viteză, iar oamenii din sistem se tem că vor fi ulterior trași la răspundere pentru nerespectarea unor proceduri. Să vorbim așadar despre imunitatea medicilor.

La începutul acestei săptămâni, procurorul Călin Radu Bogdan, haștagist și semnatar al petiției împotriva Legilor Justiției, a luat o decizie surprinzătoare. A blocat practic ultimele loturi de testere importate din China de către Unifarm. Motiv pentru care, ne informează avocații Unifarm, autoritățile din China, aflând ce se întâmplă la București, au blocat la rândul lor un uriaș contract, prin care milioane de testere urmau să fie exportate în România. Dacă este adevărat, e extrem de grav. Respectivul procuror, în loc să-i aresteze pe cei asupra cărora are indicii temeinice că ar fi profita de pandemie, pentru a săvârși acte de mare corupție, a preferat să aresteze testerele. După ce autoritățile statului român au făcut eforturi atât de mari pentru a le importa. Și în condițiile în care, indiferent de aberațiile lansate de premierul Ludovic Orban, se știe acum în întreaga lume cât de importantă este separarea celor sănătoși de cei bolnavi pe calea testării în masă a populației. Dacă nu facem aceste testări, se îmbolăvesc și mor mai mulți oameni. Iar repornirea economiei va fi amânată. Inconștiența și abuzul respectivului procuror ucide oameni și aduce prejudicii uriașe finanțelor țării.

Pentru a pune punct acestui exemplu nefericit, mă fac avocatul diavolului și afirm un lucru cunoscut pentru toți cei care au studiat cât de cât istoria pandemiilor. De câte ori omenirea s-a confruntat cu așa ceva, au existat nu numai eroi, nu numai victime, ci și escroci, persoane abjecte care au profitat cu nerușinare de nenorocirea altora, îmbogățindu-se în mod ilegal. Și pretutindeni și de fiecare dată autoritățile statelor sau ale orașelor în perioada medievală i-au apărat pe cetățeni, sancționându-i pe speculanți de câte ori au putut. Cu o severitate maximă. Acest sistem de protecție trebuie să funcționeze și în România. Iar în prima linie sunt firește procurorii. Aceștia au dreptul și obligația de a cerceta. De a da curs unor sesizări pe care le primesc. De a obține probe, dacă ele există, împotriva funcționarilor, care umflă prețurile în schimbul unor câștiguri ilicite. Anchete trebuie făcute, trebuie finalizate, iar dacă probatoriul este solid, instanțele de judecată trebuie să-i condamne pe cei vinovați. Dar, atenție, asta nu înseamnă – și trebuie să repetăm din nou și din nou – că procurorii au dreptul să facă abuzuri. Sau să săvârșească la rândul lor acte iraționale, care aduc prejudicii întregii societăți. E stare de urgență, iar dacă un procuror iresponsabil a decis că trebuie să aresteze testerele importate cu atâtea sacrificii, atunci respectivul procuror trebuie sancționat urgent. Chemat la ordine de șefii lui. Și, eventual, suspendat și anchetat de către CSM. Nu este corect să sufere o țară întreagă pentru un infractor sau pentru un grup infracțional, care, profitând de pandemie, săvârșește acte de corupție, umflând prețul de import al testerelor. Dar la fel de incorect este ca, în războiul împotriva pandemiei, autorități ale statului român să ia decizia fatală de a-și bombarda propriile poziții.

Revin asupra solicitării pe care a făcut-o chiar la începutul pandemiei profesorul Adrian Streinu-Cercel. Acesta le-a propus autorităților aproape pe un ton ultimativ nici mai mult nici mai puțin decât un fel de moratoriu în beneficiul autorităților din sistemul românesc de sănătate. Un soi de CEC în alb, care să acopere în mod preventiv toate actele de corupție săvârșite pe perioada de aplicare a stării de urgență. Pentru ca oamenii de decizie din sistemul de sănătate să nu se simtă timorați. Să nu ezite atunci când trebuie să ia decizii rapide. Să nu lucreze cu sabia lui Damocles deasupra capului. Să aibă o eficiență maximă. Acesta este în subtext enunțul problemei. Aceasta este în subtext solicitarea profesorului Adrian Streinu-Cercel, la scurt timp după ce mai mulți medici cunoscuți au intrat în vizorul unor procurori DNA și au fost victimele unor abuzuri vădite ale acestora. Solicitarea profesorului Cercel este un strigăt de disperare. În același timp, un semnal de alarmă. Și, în fine, trebuie să o spun, o pretenție nesăbuită.

Nimeni nu poate primi un CEC în alb, care să-l descarce de răspundere pentru faptele penale viitoare. Așa ceva nu se poate întâmpla în niciun stat, care ființează sub domnia legii. Pretenția profesorului Cercel este absurdă. Dar ea trebuie să rămână în atenția opiniei publice, pentru că reprezintă în același timp un semnal de alarmă. Pentru că iată ce nenorociri poate provoca un singur procuror.

Comentarii

comentarii