Acasă Editorial În aşteptare…

În aşteptare…

DISTRIBUIȚI

În aceste zile, în care bătălia este pe procente de simpatie şi încredere, institutele de sondare sunt în forfotă,  se caută şi  se impun  variante de procente pentru analize şi scenarii. Cert este că, la această oră, primii mari competitori pentru prezidenţiale sunt: Geoană, Băsescu şi Antonescu.  Băsescu  nu a intrat încă în nicio  confruntare cu nici unul dintre ceilalţi contracandidaţi,  va trebui să o facă, conform  programului electoral, pe TVR, care, ca televiziune publică, este implicată în  proiectul electoral, iar televiziunea publică are, faţă de electorat,  obligaţii asumate prin statut, prin regulamentul de funcţionare. Mai sunt, am  putea spune, doar câteva zile de aşteptare. Suntem în faţa ultimului week-end  înaintea alegerilor pentru Preşedinţia României, suntem în  ultima sâmbătă încărcată de mesaje mixate pe câmpul  comunicării  politice, până la decizia fiecăruia dintre  noi. Joi au fost mai multe evenimente electorale în Timiş şi Timişoara: spectacole, concerte, întâlniri ale susţinătorilor fiecăruia  dintre candidaţi cu electoratul, au fost momente simpatice,  dar şi unele ridicole. Oamenii  sunt amestecaţi: adevăraţii susţinători şi cei care „ciugulesc” informaţii. De orice fel. Numai că aceşti culegători de informaţii  sunt, oarecum, ridicoli, plecând  de la premisa că, totuşi, războiul rece s-a încheiat. Ce să mai poată afla un aşa-zis  spion politic (asta pentru a ocoli odiosul nume: informator) de la un partid aflat la distanţa declarată? Ce mai poate afla, când jurnalele, televiziunile, site-urile, toate  suporturile de comunicare deţin informaţii transparente? Ce ar mai putea afla? Munca în apropierea omului este  delicată, ea presupune multă abilitate, sinceritate, dar şi fidelitate. Or, mi-e cam greu să cred în fidelitatea unui informator, fie el şi în misiune. Mai rămâne să decodificăm  evidenţa  transparentei sale  abordări.  Scriu  toate acestea pentru că  am văzut caraghioslâcuri de „infiltrări”, altele de „misiune”, care deveneau  atât de   evidente încât te întrebai: de ce mai pierd timpul  cei aflaţi în „misiunea respectivă”?  În acest week-end, în care o să aflăm poate despre alte  interceptări sau despre alte  bătălii  pe „sub masă”, mai avem timp să reflectăm în faţa invariabilei întrebări despre alegeri. Spre deosebire  de alţi ani, mai ales de cei în care au loc alegeri locale sau  generale, întrebarea „Eu cu cine votez?” nu mai este valabilă. Acum ştiu că fiecare român ştie cu cine votează. Lucrurile  sunt aşezate pe paliere de inteligenţă, bun-simţ şi  eleganţă sau vulgaritate, funcţie de situaţie,  abilitate, capacitate de înţelegere a evenimentelor  şi, nu în ultimul rând, de dorinţa de a aduce un aer sănătos în viaţa noastră.

Comentarii

comentarii