În aceste zile, în care bătălia este pe procente de simpatie şi încredere, institutele de sondare sunt în forfotă, se caută şi se impun variante de procente pentru analize şi scenarii. Cert este că, la această oră, primii mari competitori pentru prezidenţiale sunt: Geoană, Băsescu şi Antonescu. Băsescu nu a intrat încă în nicio confruntare cu nici unul dintre ceilalţi contracandidaţi, va trebui să o facă, conform programului electoral, pe TVR, care, ca televiziune publică, este implicată în proiectul electoral, iar televiziunea publică are, faţă de electorat, obligaţii asumate prin statut, prin regulamentul de funcţionare. Mai sunt, am putea spune, doar câteva zile de aşteptare. Suntem în faţa ultimului week-end înaintea alegerilor pentru Preşedinţia României, suntem în ultima sâmbătă încărcată de mesaje mixate pe câmpul comunicării politice, până la decizia fiecăruia dintre noi. Joi au fost mai multe evenimente electorale în Timiş şi Timişoara: spectacole, concerte, întâlniri ale susţinătorilor fiecăruia dintre candidaţi cu electoratul, au fost momente simpatice, dar şi unele ridicole. Oamenii sunt amestecaţi: adevăraţii susţinători şi cei care „ciugulesc” informaţii. De orice fel. Numai că aceşti culegători de informaţii sunt, oarecum, ridicoli, plecând de la premisa că, totuşi, războiul rece s-a încheiat. Ce să mai poată afla un aşa-zis spion politic (asta pentru a ocoli odiosul nume: informator) de la un partid aflat la distanţa declarată? Ce mai poate afla, când jurnalele, televiziunile, site-urile, toate suporturile de comunicare deţin informaţii transparente? Ce ar mai putea afla? Munca în apropierea omului este delicată, ea presupune multă abilitate, sinceritate, dar şi fidelitate. Or, mi-e cam greu să cred în fidelitatea unui informator, fie el şi în misiune. Mai rămâne să decodificăm evidenţa transparentei sale abordări. Scriu toate acestea pentru că am văzut caraghioslâcuri de „infiltrări”, altele de „misiune”, care deveneau atât de evidente încât te întrebai: de ce mai pierd timpul cei aflaţi în „misiunea respectivă”? În acest week-end, în care o să aflăm poate despre alte interceptări sau despre alte bătălii pe „sub masă”, mai avem timp să reflectăm în faţa invariabilei întrebări despre alegeri. Spre deosebire de alţi ani, mai ales de cei în care au loc alegeri locale sau generale, întrebarea „Eu cu cine votez?” nu mai este valabilă. Acum ştiu că fiecare român ştie cu cine votează. Lucrurile sunt aşezate pe paliere de inteligenţă, bun-simţ şi eleganţă sau vulgaritate, funcţie de situaţie, abilitate, capacitate de înţelegere a evenimentelor şi, nu în ultimul rând, de dorinţa de a aduce un aer sănătos în viaţa noastră.