Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc începe din data de 8 mai 2018 o acţiune de investigaţii arheologice în Cimitirul Pomenirea din municipiul Arad. Vor fi deshumate și recuperate rămăşiţele pământeşti a 10 persoane, care au fost executate prin împușcare la 1 septembrie 1958 în urma unei condamnări penale pentru fapte îndreptate împotriva regimului comunist. Cercetările vor fi efectuate de un colectiv de arheologi de la IICCMER, în colaborare cu Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei Cluj, Complexul Muzeal Arad, Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, Muzeul de Istorie și Științele Naturii Aiud, alcătuit din Gheorghe Petrov, Marius Oprea, Paul Scrobotă, Gabriel Rustoiu, Horațiu Groza, Peter Hugel, Victor Sava și Florin Mărginean. Investigațiile se vor desfășura în prezenţa unui procuror militar de la Parchetul Militar Timișoara, instituție care a fost sesizată de IICCMER în privința acestui caz şi a locului unde se presupune că victimele au fost înhumate.
Au luptat pentru libertate
Cei 10 au fost membri ai Partidului Muncitoresc Creștin. Ei au colaborat cu anumite grupări și persoane din Ungaria, care au fost implicate în pregătirea și declanșarea Revoluției maghiare din 1956. După înăbușirea revoltei populare din Ungaria, organizația și-a sistat în mare parte activitatea. Între timp, Securitatea a început să adune informații despre persoanele implicate şi în toamna anului 1957 au început arestările. După terminarea anchetei, Securitatea a trimis în judecată 57 de persoane, acest lot de inculpați primind numele de „lotul Szoboszlay”, după organizatorul și ideologul partidului. Procesul a început în 17 aprilie 1958 la Timișoara, la Tribunalul Militar al Regiunii a III-a Militară Cluj, iar completul de judecată a fost prezidat de Macskasi Pavel, ajuns maior de justiție fără a fi absolvent al vreunei facultăți de drept. Instanța a hotărât prin sentința penală nr. 719 din 30 mai 1958, pronunțată în dosarul de judecată nr. 357/1958, condamnarea a 10 persoane la pedeapsa capitală, ceilalți 47 de membri ai lotului fiind condamnați la pedepse grave cu închisoarea, dispunându-se și confiscarea averii pentru toți inculpații.
Cei 10 condamnaţi la moarte au fost:
1.Szoboszlay Aladár – născut la 18 ianuarie 1925 în Timișoara, fiul lui Aladár și Iosefina; preot catolic, necăsătorit, fără copii.
- Huszár Iosif – născut la 9 martie 1913 în Viena (Austria), fiul lui Ladislau și Maria; fost moșier, ultima ocupație geamgiu, divorțat, fără copii.
- Kónya Ștefan – născut la 4 ianuarie 1915 în mun. Gheorgheni, jud. Harghita, fiul lui Emeric și Ana; avocat, căsătorit, fără copii.
- Lukács Ștefan – născut la 20 februarie 1920 în orașul Pecica, jud. Arad, fiul lui Ștefan și Vilma; fost contabil, ultima ocupație comerciant-gestionar, căsătorit cu trei copii.
- Tamás Imre – născut la 7 septembrie 1907 în satul Iscroni, oraș Aninoasa, jud. Hunedoara, fiul lui Ioan și Iuliana; învăţător, divorțat, trei copii.
- Tamás Dezideriu – născut la 16 mai 1901 în Bărbătenii de Jos, oraș Lupeni, fiul lui Ioan și Susana; funcţionar, căsătorit cu doi copii.
- Orbán Ștefan – născut la 20 august 1900 în com. Păuleni-Ciuc, jud. Harghita, fiul lui Petru și Terezia; funcţionar, căsătorit, doi copii.
- Orbán Carol – născut la 6 iulie 1888 în com. Mădăraș, jud. Harghita, fiul lui Gheorghe și Șarolta; fost moşier, ultima ocupație contabil, necăsătorit, trei copii.
- Ábrahám Árpád – născut la 16 februarie 1914 în com. Bixad, jud. Covasna, fiul lui Ioan și Carolina; preot catolic, necăsătorit.
- Fîntînaru Alexandru – născut la 25 martie 1895 în com. Semlac, jud. Arad, fiul lui Nicolae și Elisabeta; avocat pensionar, divorțat, un copil.
Împuşcaţi şi îngropaţi fără urmă
Toate persoanele condamnate au depus în 6 iunie 1958 recurs împotriva sentinței, acesta fiind admis de Tribunalul Suprem al R.P.R., Colegiul Militar. Prin decizia nr. 206 din 24 iulie 1958, a fost păstrată sentința cu pedepsele hotărâte de prima instanță, care a rămas definitivă. Toți condamnaţii la moarte au adresat cereri individuale de graţiere către Prezidiul Marii Adunări Naţionale a R.P.R., care au fost respinse în ședința din 22 august 1958. Astfel, după epuizarea acestei încercări de comutare a pedepselor, toți cei 10 condamnați la moarte au fost executați în ziua de 1 septembrie 1958.
„Lotul Szoboszlay” a fost încarcerat la Penitenciarul din Arad. Conform actelor oficiale, înainte cu câteva zile de punerea în practică a pedepsei, condamnații au fost ridicați din Penitenciarul Arad de către delegații Regionalei de Securitate Timișoara pentru a fi executați. Din conținutul proceselor verbale de execuție, întocmite individual pentru fiecare condamnat, rezultă că îndeplinirea sentinței s-a făcut în noaptea zilei de 1 septembrie 1949, între orele 23,00 și 24,00, oamenii fiind uciși prin împușcare după ce au fost așezați cu spatele la grupa de execuție. Deși în aceste documente oficiale nu se specifică locul precis unde s-a desfășurat execuția, se pare că aceasta a fost în incinta Penitenciarului Timișoara. După execuție, trupurile morților au fost predate comandantului Penitenciarului Timișoara pentru a dispune înhumarea lor. Decesele au fost oficializate abia în anii următori, fiind întocmite certificate de moarte pe baza cărora decesele au fost înregistrate în registrul stării civile de la Sfatul Popular al orașului Timișoara, aceste consemnări fiind dispersate în perioada anilor 1960-1971.
Un miliţian a făcut public locul
Despre locul unde au fost îngropați morții au existat mai multe ipoteze. Varianta cea mai plauzibilă a fost că trupurile victimelor au fost înhumate într-o groapă comună, săpată undeva în cimitirul Pomenirea din Arad. În anii ‘60, un fost ofițer la Miliția orașului Arad a indicat cu aproximație unei cunoștințe locul mormântului. În anul 2013, cel care a primit informația de la ofițerul de miliție a transmis-o istoricului Karoly Vekov, unul dintre puținii cercetători care au studiat și cunosc foarte bine problematica cazului. În cursul anului trecut, acesta a sesizat IICCMER despre locul unde s-ar afla mormântul comun, prezentând toate informațiile care susțin acest lucru. Tot în 2017, cu sprijinul unei firme din Ungaria specializată în prospecțiuni geofizice, s-a efectuat o verificare a terenului cu tehnică de detecție non-invazivă a solului, fiind vizată o parcelă a cimitirului neocupată încă de morminte contemporane și unde se presupune că s-ar afla mormântul comun. Rezultatele investigației au depistat anomalii în structura geologică a solului în trei locuri, acestea urmând a fi verificate prin săpătură arheologică.
