În această zi, creștinii ortodocși și greco-catolici sărbătoresc amintirea a două evenimente deosebite din istoria lemnului Sfintei Cruci: aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul și Înălțarea ei solemnă în fața poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie 335. De asemenea, este ziua întoarcerii Sfintei Cruci de la perșii păgâni, în anul 629, pe timpul împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste în biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.
Cea mai frumoasă metaforă pe care credincioșii i-o atribuie sfintei cruci este cea de „armă asupra diavolului”, cu ajutorul căreia se poate birui orice rău lumesc și se poate mântui fiecare om ce crede în Sfânta Treime.
Ziua Crucii mai este numită în popor și ziua șarpelui, pentru că așa cum Moise a ridicat toiagul preschimbat în șarpe, ferind astfel poporul lui Israel de șerpii care-i ucideau în deșert, în timpul rătăcirii lor, până au ajuns la pământul făgăduit de Dumnezeu, înălțarea Sfintei Cruci ocrotește sufletele credincioșilor. Tradiții: În ajunul sărbătorii, câmpurile de grâu trebuiau arate și semănate, pentru belșugul anului viitor. Cine vrea să-i meargă bine, respectă cu sfințenie sărbătoarea religioasă. În popor se spune că este strict interzis consumul fructelor și al legumelor ori al alimentelor care simbolizează sau conțin semnul crucii, pceum ar fi nucile, roșiile, merele, perele, chiar și peștele. Acum se pomenesc morții și se dau de pomană vase noi cu miere, apă şi colac cu lumânare. Nu se lucrează, pentru a nu atrage primejdiile.
