Nu trece zi de la Bunul Dumnezeu să nu ne minunăm de ”aventurile” generate de incompetența administrației Fritz, de ”magicele” efuziuni ale gândirii, atitudinii, reacțiile celor ce decid pentru Timișoara. Ultima aventură a necunoașterii, prețul energiei termice pe timp de iarnă, respectiv adăugarea unui TVA de 19 la sută, în loc de cinci la sută, așa cum prevede legea. Pe mine mă sperie nu faptul că se vor zbate să facă o nouă HCL, în februarie, pentru corectarea unei gafe din decembrie. Nici că vor corecta facturile aberante. Pe mine mă sperie că nimeni, până acum, nu a sesizat. Unde a fost capul Departamentului Juridic? Dar capul secretarului Primăriei Timișoara? Dar capul celorlalți consilieri? Să nu uităm că a fost o ședință ”de îndată”, adică în viteză, făcută de USR, fără a se consulta cu ceilalți. A doua mare gafă este aceea a termenului de aplicare a HCL- ului, adică la două săptămâni din data de 23 decembrie 2021. Au aplicat-o din 1 ianuarie 2022. Chiar dacă HCL era valid, aplicarea era defectuoasă și taxabilă. După modelul ”doi în unu”, două gafe de proporții: una, legată de aplicarea unui TVA de 19 la sută, și nu de cinci, alta, de termenul de aplicare a HCL.
O armată de consilieri, altă armată de ”profesioniști”, armate de oameni fideli, bine plătiți din bani publici, și nimeni nu a observat la vreme ce gafă au făcut ”experții” domnului Dominic Fritz?
Timișoara este, ca oraș cu o reputație europeană, nu de acum, ci de sute de ani, într-o profundă criză de imagine. Străzile sunt pline de noroi, la propriu, că despre cel la figurat am putea scrie sute de pagini, doar într-o zi. Praful rămas din toamnă pe străzile nespălate, necurățate, sub ochiul de ”bun gospodar” al unui ins ce nu are nimic în comun cu Timișoara, este acum, în amestec cu ploaia sau zăpada, un noroi dezagreabil, ce pictează nefericit mașinile, încălțămintea noastră, ba ne mai afectează și tonusul psihic, de prea multă murdărie fără sfârșit. S-ar putea să fie unii care iubesc asta, le place, este de la ei, poate chiar din ograda lor, și reacția lor să fie doar una de apărare, precum a fost o ”mare lucrare de artă” în toamnă, la o expoziție din orașul nostru, prin expunerea hainei mizere a unui cerșetor rrom, pardon, era cărător de fie vechi, adunat de pe peste tot… O fi haina ruptă și murdară vreun mesaj, dar chiar operă de artă? În plus, în fața ”capodoperei” era împrejmuită o așezare ”artistică” de noroi (imală, în graiul bănățean). Dacă acesta este mesajul de reconstruire a imagini orașului nostru iubit, atunci înțeleg de ce este atâta noroi pe străzile Timișoarei…
Străzile murdare, specialiștii administrației locale, picați la materiile principale din școală, moderatorii televiziunilor din București, cu gurile până la urechi, de prea mult râs, amuzați de noi, de timișoreni, pe care nu ne (mai) înțeleg cum de suportăm așa ceva, o listă prea lungă și grea!
”Incompetența ucide”, așa suna un slogan electoral, nu am uitat. Incompetența ne face de rușine! Acesta nu este un slogan, este o constatare dureroasă, pe care o vom transforma în curând, în temă de acțiune!
