Timișoara nu mai este orașul care zâmbea cetățenilor din cetatea sa sau celor care-i treceau pragul. Pare, mai departe, un oraș cenușiu, chiar dacă a venit primăvara. Orașul este vesel prin oamenii săi. Din păcate, vulgaritatea și agresivitatea ce trec dincolo de înțelesul (chiar și pentru subculturali) facebook-ului, fac orașul să semene cu așezările inculte de pe Dâmbovița. Chiar dacă că întrebați care este legătura între facebook și oraș, fără să fiu metaforică, ea este prin pierderea masivă a unor oameni de calitate. O parte din tinerii inteligenți și talentați au luat drumul universităților occidentale. O parte a celor rămași se ocupă de ”politica politicii”. Agramați și subculturali, cu un ton de obrăznicie ce frizează patologicul, incapabili să susțină o dezbatere publică pe o temă pusă ”pe tavă”, ripostează prin expresii vulgare și atacuri murdare.
Asta este Timișoara? Nu cred. Este doar o parte a Timișoarei ce se pregătește pentru marele război politic în care ei, acești ”zmei”, fără școală suficientă, cu studii incomplete, fără cultură, doresc să cucerească…Timișoara. Textele lor de pe facebook sunt de o murdărie fără elementele de comparație. În același timp, domnul Nicolae Robu nu mai oprește șirul deversărilor verbale, tot pe FB, ca și cum ceea ce scrie ar mai putea schimba ceva în ceea ce-l privește. Nu. Nimic, nu înțelege cum ”ingrații de timișoreni” nu l-au votat. El însuși este vinovat pentru tot. Aroganța și infatuarea l-au scos din circuitul administrației locale, în rest, profesional, la cursurile sale, nimeni nu are vreun amestec. Amestecul lui Ludovic Orban în ecuația alegerilor locale încă din februarie 2020, când a lăsat candidat la primărie, un trimis în judecată, ca Robu, a însemnat pierderea de către PNL alegerilor. Orbirea puterii! Ce nenorocire.
Ce avem, acum, la întâi martie? O primărie cu datorii imense către diferiți beneficiari, lucrări finalizate, avizate, facturate, ce nu se plătesc sau se plătesc foarte greu! Îmi este greu în continuare să cred că un city-manager care nu cunoaște orașul cu particularitățile sale, va face față unei presiuni atât de mari. Datorii, cetățenii care-și așteaptă orașul curat, așa cum a fost cândva, florile lui, parcurile, lumea în detalii care înseamnă Timișoara. City-managerul din București ar trebui să știe că podurile nu sunt ale lui Robu, sunt ale orașului, nu Robu le-a construit, el a reabilitat, cu banii orașului, ici – colo, ce a putut, nu contează cât de mult s-a lăudat. Lauda de sine este sinucidere, sper ca urmașii lui să priceapă că așa este. Podurile, pasajele, toate sunt ale orașului, nu ale lui Robu. Dacă ele trebuie întreținute nu în amintirea fostului primar, ci pentru cetățenii Timișoarei!
Ce a mai adus mărțișorul, de fapt, preziua mărțișorului? Un set de ”dezvăluiri” despre o posibilă origine neclară a primarului Dominic Fritz, despre prezumtive legături ale sale cu anumite organizații. Cam nebulos, cam lipsit de conținut. Dominic Fritz a răspuns ușor metaforic, despre vrăjitoarele din evul mediu și rezistența la apă. Poate că timișorenii ar fi așteptat un răspuns mai ferm, mai germanic! De genul: sunt neamț, sunt franc, nu las loc interpretărilor.
Dominic Fritz are încă o candoare pe care vreau să cred că cei din jur nu o să i-o distrugă!
