Acasă Sănătate INTERVIU – Lupta cu autismul în Timişoara (IV)

INTERVIU – Lupta cu autismul în Timişoara (IV)

447
DISTRIBUIȚI

autism

Interviu cu Loredana Creţu, directorul Asociaţiei „Casa Faenza” Timişoara

 

1. Ce ar trebui să facă medicii pentru a veni în sprijinul Asociaţiei „Casa Faenza” şi al copiilor cu autism ?

Medicii de familie şi doctorii pediatri sunt cei care intră primii în contact cu copilul atunci când părinţii sesizează că ceva nu este în regulă. Ei sunt specialiştii care au suficientă experienţă şi informaţii despre familie pentru a distinge între situaţii care nu impun alarmarea părinţilor şi situaţii care sunt, ca să zica aşa, cu semn de întrebare.

2. Care este mesajul Casei Faenza către medici?

Rugămintea noastră este să îi orienteze către Asociaţia „Casa Faenza” pentru evaluare. Serviciile sunt gratuite, mediul este organizat special pentru copii, cu spaţii de joacă interior şi exterior, nu există nici măcar riscul de a produce stres asupra copilului sau familiei. De asemenea, timpul pe care îl câştigă familia cu ajutorul diagnosticării precoce este foarte important.

3. Casa Faenza Timişoara a trimis 200 de scrisori cabinetelor medicale şi, în schimb, a primit numai 1 răspuns. De ce credeţi că există acest dezinteres?

Am trimis 200 de scrisori la cabinete medicale, centre medicale, policlinici, tot ce înseamnă pediatrie în Timişoara. Textul aducea informaţii despre Ziua Internaţională de Conştientizare a Autismului, serviciile oferite de asociaţie şi o propunere de parteneriat prin care le solicitam să ne trimită cazurile suspectate de autism spre evaluare. Atunci, am primit 1 răspuns pozitiv de la d-na dr. Radu Ileana. Mai avem şi o solicitare pentru evaluarea unui pacient din partea dl. dr. Silviu Graure. Ca să răspund sincer, nu ştiu de ce situaţia acestor copii nu prezintă interes pentru medici. Pot să mă gândesc doar că nu se cunosc care sunt efectele atunci când nu se intervine la timp, poate că este greu de crezut că sunt abilităţi pe care copiii le pierd pur şi simplu pentru că nu beneficiază de ajutor de specialitate.

4. Ce ar fi de făcut?

Un lucru e sigur, nu am găsit metoda sau metodele eficiente de cooptare a medicilor. Evident nu se va întâmpla brusc, este un proces care necesită timp şi mai mult efort din partea asociaţiei pentru a construi o relaţie de parteneriat cu o categorie profesională care are puţin timp la dispoziţie pentru activităţi conexe. Suntem conştienţi de faptul că autismul este doar una dintre tulburările cu care medicii se confruntă, dar şi încrezători că merităm efortul de a colabora, pentru că noi suntem cei care creştem calitatea vieţii copiilor ce suferă de autism, abilitatrea acestora în sensul dobândirii independenţei este cel mai important lucru pentru ei, pentru părinţi şi pentru comunitate.

Citește și:

Lupta cu autismul în Timişoara (I)

Lupta cu autismul în Timişoara (II)

Lupta cu autismul în Timişoara (III)

Comentarii

comentarii