Acasă Editorial Între Capitale Culturale și Capitalele Morții

Între Capitale Culturale și Capitalele Morții

DISTRIBUIȚI

Este atât de mică distanța între noi și cei care suferă, între noi, cei din România și ei, cei care vin în România, încât totul pare pe o bucățică de hârtie. Miercuri, 2 martie, o parte din timișoreni era în sala de ședințe a Consiliului Local, în incinta primăriei, pentru o altă adunare generală a ATCCE2023, o altă dezbatere despre cum va arăta ”harta culturală” a Timișoarei, a României, dar și a Europei, din perspectiva acestui proiect. Ceea ce este derutant se regăsește în formula duală a Primăriei Timișoara. Pe de o parte, a creat Centrul de Proiecte, cu un buget extrem de generos, centru pregătit să ia locul, în fața Comisiei Europene, a Asociației Timișoara Capitală Culturală Europeană 2023. Ceea ce este incorect. Doar că lucrurile nu sunt încă tranșate, dezbaterea continuă, ne vom regăsi într-un alt plan, alt fel de ”război”.

Aici, noi nu ne ucidem fizic, dar ne ucidem nervos. Mare ”bucurie” pentru cei ce atacau mereu asociația căci Simona Neumann a demisionat. Mare păcat, pentru că ea era persoana care știa cel mai bine rostul lucrurilor, de la scrierea dosarului de candidatură până la implementare, pentru că ea avea o relație excepțională cu Comisia Europeană, iar acum lucrurile par destul de șterse. Îmi doresc din tot sufletul să reușim, ca membru fondator al ATCCE2023, dar Primăria Timișoara nu și-a plătit cotizația pentru anul trecut, decât într-o proporție de 25 la sută, motiv ca primarul Fritz s-a abținut abținut de la vot, ceea ce era etic.

În vreme ce noi ne trăim războaiele noastre, prea meschine, prea penibile, în care ”victoria” o au de obicei aceia care sunt mai pe ”tanc”, atunci, cu adevărat, pe tanc, acum, aproape de noi, sunt prea mulți vecini. Vecinii României. Rușii de rând, oamenii de pe stradă, habar nu au că Rusia a atacat Ucraina. Dacă cineva le arată imagini despre atacurile asupra Ucrainei, dacă li se arată imagini cu femeile și copiii din graniță, alergând să-și salveze viețile, ei nu cred. Decid că știrile sunt false. Acelea despre atacul asupra Ucrainei. O mare parte nu crede. Cei cu adevărat informați nu vorbesc. Aceia sunt fie parte din ecuația lui Putin, fie prea temători. Războiul este lângă noi, face ravagii, sunt morți, sunt victime, refugiați. O mare parte a refugiaților este la noi. Germania spune despre România că este bună și mărinimoasă. Bruxelles spune despre noi la fel. Deci nu mai suntem niște oarecare în lumea europeană, niște ”în afara Schengen-ului”, niște obraznici care nu respectăm regulile și ”drepturile minorităților”. Nu. Ne-am făcut cuminți și buni.

O capitală, nu departe de noi, este în foc. Se numește Kiev. Alta, și mai aproape, nu permite trecerea armelor spre Ucraina. Este Budapesta. Sofia, ca și București, două capitale din ”periferia” Europei, stau cu sufetul la gură, Putin amenință. Suntem țări NATO. Lumea tremură, se refac calculele gazului și al benzinei, oamenii sunt înfricoșați, poate unii, mai puțin atenți la războiul de lângă noi, cred că ne trăim pacea, fără niciun echivoc.

Cu toate spaimele, încercăm să ne păstrăm optimismul, dar cel critic. Bucuria de a fi sănătoși, dar cu rezerva investigației amănunțită. Visăm la momente armonioase, calde și bune, dar în jurul nostru stau la pândă prea multe rele. Timișoara este un oraș generos, a fost așa mereu. Deschis. Prea deschis, chiar și atunci când ar fi trebuit să aibă un simț critic mai ascuțit. Între toate capitalele lumii, ne rămâne dilema: vom fi oare, cu adevărat, Capitala Culturală Europeană, așa cum ar trebui să fim?

Forma și exteriorul nu sunt întotdeauna egale cu conținutul interior. Nici cu spiritul acelui conținut.

 

 

Comentarii

comentarii