O buna parte din Romania traieste o veritabila drama, o alta parte a romanilor isi exprima in fel si chip sentimentele de compasiune, Guvernul se da in spectacol, aratandu-se prezent in locurile calamitate, de dragul unor secvente TV, in timp ce Presedintele s-a volatilizat pur si simplu. Va amintiti? Dupa ce a lansat bomba cu presa, pericol de atentat la siguranta nationala, a promis ca vine cu explicatii a doua zi, a plecat la Bruxelles cum a plecat, s-a intors de acolo cum s-a intors si, de atunci, muritorii nu l-au mai vazut pe Zeus. Pana cand, ieri, a luat-o la fataiala cu elicopterul. El cu lumea lui, noi cu inundatiile. De ce ne chinuim atat de des, de ce atat de multe drame, cum pot fi ele evitate, cum ar putea fi atenuate suferintele romanilor? In definitiv, de ce fac eu o legatura intre inundatii si dictatura prostiei?
Frecventa inundatiilor e data, pana la urma, de masuratori statistice. Cele care trebuie luate in calcul, in sensul stabilirii unor masuri de protectie, sunt viiturile care au o frecventa de cel putin una la o suta de ani. In asemenea situatii, in principiu, se stie unde trebuie realizate diguri si lucrari de aparare a localitatilor si obiectivelor industriale. Sub dictatura comunista, de bine de rau, asemenea eforturi s-au facut. Sub dictatura prostiei, nu.
In schimb, in fiecare an au fost prevazute capitole bugetare consacrate unor lucrari de ridicare si consolidare de baraje, de indiguiri, de amplasare a unor senzori de avertizare in zonele statistic expuse riscului unor viituri. Ba mai mult, au fost dirijate importante fonduri europene. Unde sunt banii? Unde este rezultatul lor? Cum este posibil ca, in conditiile in care, an de an, au fost facute cheltuieli considerabile, viiturile sa loveasca in acelasi loc, cu aceleasi consecinte, producand aceleasi si aceleasi suferinte umane? Ne uitam la televizor, indiferent pe ce canal, ii auzim vorbind pe oamenii evacuati sau in curs de evacuare, in timp ce le stralucesc lacrimile in ochi si, de multe ori, aflam ca ei nu sunt pentru prima data victime ale inundatiilor dar, din nou si din nou, puhoaiele de apa le distrug implacabil gospodariile.
Unde sunt banii, domnule Silvian Ionescu, demnitar PD-L? Unde sunt banii, doamna Sulfina Barbu, demnitar PD-L? Unde sunt banii, domnilor si doamnelor care, de-a lungul ultimilor douazeci de ani, ati incredintat lucrari, pe sume exorbitante, clientelei voastre politice? Cine a verificat daca miile de senzori de avertizare exista aievea sau doar in datele contabile? Cine a verificat daca raurile expuse frecvent viiturilor au fost cu adevarat regularizate sau daca nu cumva regularizarea s-a facut doar pe hartie, trecand rapid prin buzunarele unor escroci? Cine a verificat ce s-a intamplat cu banii destinati indiguirilor, consolidarilor si altor lucrari de protectie? Cine a verificat si cine verifica ce se intampla cu activitatea unor institute si a unor centre de studii destinate prevenirii si combaterii efectelor viiturilor si care au inghitit, de-a lungul anilor, fonduri consistente? Cine a analizat motivele pentru care inteleapta dictatura a prostiei a eliminat cercetarile vizand simularea matematica a viiturilor si a efectelor acestora, care costa mult mai putin decat traiul imbelsugat al unei Sulfina Barbu ori al unui Silvian Ionescu? Si, in fine, cine i-a verificat sau ii va verifica pe prefectii si pe presedintii consiliilor judetene care au ars gazul si au prapadit banul public?
Se mai aude ceva, domnule Presedinte?
