În amintirea tinereţii, când după defilarea de 1 Mai prin faţa tribunei PCR de pe bd. Republicii din Timişoara, plecau la Pădurea verde la mici şi bere, aceeaşi cale de relaxare este luată cu asalt şi astăzi. E clar că este şi nostalgie, de vreme ce mici şi bere găseşti şi prin oraş, aproape la tot pasul.
Dar, răcoarea atrage, în apropiere este şi Muzeul Satului, copiii se iau la întrecere să urce la Monumentul Rezistenţei Anticomuniste amenajat în apropiere, iar cei mai “curajoşi” pot intra şi la Grădina Zoo.
Cei mai mulţi au ales însă doi mici şi o bere la Pădurice. Eşti servit ca la carte, un mititel costă 5 lei, şi atunci parcă îţi aminteşti că mai pui 2 lei şi cumperi acelaşi amestec de carne din reţelele de supermarketuri, pentru întreaga familie. Nu mai sunt acei mici pe grătar cu jar, ci pur şi simplu… mult mai domestici. Unii, mai tineri, care nu prea ştiu ce înseamnă 1 Mai în cugetul proletar, aleg salatele cu carne de pui sau porc.
Te aşezi la masă, începi să deguşti cele cumpărate şi mai iei o gură de aer. Imediat ce te îndepărtezi de farfurie sar ca vulturii să-ţi ia farfuria ospătăriţa, iar la 10 secunde distanţă, şi picolinul. “A!, Nu aţi terminat?!”, întreabă ei uimuţi, deşi farfuria îţi este încă aproape neatinsă. Val-vârtej, ţi se toarnă berea în pahar, de la înălţime, ca să facă spuma regulamentară, iar în graba mare, băiatul pleacă la altă masă pentru acelaşi lucru, cu sticla din care încă mai curge bere peste meniu, peste hainele tale, peste celularele care inundă mesele. Dar e fain. “Ia te uită ce obrăznicătură! Cum toarnă berea! Nu mai venim aici!”, se aude de la o masă unde tocmai au sosit “timişoreni” cu numere din Lunca Dunării. Iar după ce-l măsoară pe ospătar preţ de câteva secunde, “timişorenii” o lasă mai moale: “Taci, mă, că-i şi ăsta tot oltean!”.
Dar se bucură cu toţii, e 1 Mai, iar copiii abia aşteaptă să mai prindă o săptămână liberă de la şcoală, între Rusalii, 1 Iunie şi cu ceva zile libere date de guvern.
